CSJ. Decizia nr. 379/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 379.
Dosar nr. 5604/2002
Şedinţa publică din 3 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2736 din 19 aprilie 1995 la Tribunalul Prahova, reclamantul Leagănul de Copii Băicoi a solicitat declararea abandonului minorului V.R. născut la data de 28 aprilie 1990 în Ploieşti, în contradictoriu cu pârâţii V.C. şi N.V.
Prin sentinţa civilă nr. 421 din 7 iunie 1995, Tribunalul Prahova a admis cererea şi a declarat abandonat pe minorul V.R., cu motivarea că de la internarea minorului la Leagănul de Copii Băicoi şi până la momentul formulării cererii acesta nu a fost vizitat niciodată de părinţii săi în persoana numiţilor V.C. şi N.V. şi nici de vreo rudă până la gradul IV, nu s-a solicitat încredinţarea spre creştere şi educare, astfel că, au încetat orice fel de legături între părinţii fireşti şi acesta.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1, alin. (1) şi art. 5 din Legea nr. 47/1993.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel V.C., arestat la Penitenciarul Mărgineni, susţinându-se, în esenţă, că de soarta copilului s-a interesat întreaga perioadă, chiar dacă se afla în executarea unei pedepse privative de libertate şi că, la momentul când, va ieşi din închisoare, intenţionează să ia spre creştere şi îngrijire copilul minor.
A mai susţinut apelantul că tribunalul a luat o hotărâre fără consimţământul său, iar cea care a abandonat copilul a fost mama acestuia.
Prin Decizia nr. 114 din 21 octombrie 2002, Curtea de Apel Ploieşti,– secţia civilă, a respins apelul declarat de V.C., arestat la Penitenciarul Mărgineni.
Pentru a pronunţa o astfel de hotărâre, instanţa a reţinut că mama minorului mai avea de întreţinut încă doi copii minori, iar tatăl minorului, schizofrenic, fusese condamnat la ani mulţi de închisoare pentru săvârşirea unei crime.
După internarea minorului în leagăn, au încetat orice legătură între acesta şi părinţii săi fireşti, nefiind vizitat niciodată de aceştia sau de alte rude care nu au cerut încredinţarea lui spre creştere, iar susţinerea apelantului că s-a interesat de copil, chiar din arest nu a fost dovedită.
S-a mai reţinut că minorul a fost adoptat de doi cetăţeni francezi conform sentinţei civile nr. 532 din 27 mai 1997 a Tribunalului Prahova.
În contra deciziei menţionate a declarat recurs V.C. (în stare de deţinere), criticând pentru nelegalitate cele două sentinţe date de Tribunalul Prahova şi anume nr. 421/7 iunie 1995 şi 532/27 mai1997 şi susţinând, în esenţă, că nu a fost înştiinţat de acţiunea introdusă de Leagănul de Copii Băicoi privind abandonul minorului V.R., instanţa comiţând astfel un abuz, admiţând-o, fără ca acesta să fie legal citat la locul de deţinere.
Examinând recursul, prin prisma hotărârilor criticate, având în vedere actele şi lucrările dosarului, precum şi dispoziţiile legale, ce au incidenţă în cauza de faţă, constată fondat recursul.
Prin hotărârea dată, Tribunalul Prahova a încălcat formele de procedură prevăzute sub pedeapsa nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit art. 105 alin. 2 C. proc. civ. „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule, numai dacă prin aceasta s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităţilor anume prevăzute de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie".
În speţă, Tribunalul Prahova a judecat cauza cu procedura viciată în ce priveşte pe pârâtul V.C., care a fost citat la domiciliul său din Ploieşti,astfel cum a fost indicat în acţiunea reclamantului, în loc de Penitenciarul Mărgineni, unde executa o pedeapsă de 20 ani pentru infracţiunea de omor.
Această neregularitate privind citarea nelegală la termenul când a avut loc judecata şi neregularităţile referitoare la instanţa de apel, sunt sancţionate cu nulitate relativă, recurentul având posibilitatea legală să o invoce în recurs, constituind o înfrângere a unei norme legale, imperative, care conduce la nulitatea actului procedural şi respectiv a celor două hotărâri pronunţate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul V.C. împotriva deciziei nr. 114 din 21 octombrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti,secţia civilă.
Casează această decizie, precum şi sentinţa civilă nr. 421 din 7iunie 1995 a Tribunalului Prahova, cu trimiterea cauzei la această din urmă instanţă, pentru rejudecarea cauzei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3792/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 3794/2002. Civil. Evacuare. Recurs → |
|---|
