CSJ. Decizia nr. 3917/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3917
Dosar nr. 2665/2002
Şedinţa publică din 8 octombrie 2003
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 19.11.1999 petiţionaraM.I.
SRL a contestat executarea silită pornită de Administraţia Financiară a sectorului 3 Bucureşti în baza titlului executor nr. 217/8 noiembrie 1999.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că, prin somaţia 202559/8 noiembrie 1999 i s-a făcut cunoscut petiţionarei că datorează suma de 796.909.746 lei cu titlu de impozit pe profit. Profilul de activitate al petiţionarei, editură, activitate de producţie, nu de prestare servicii cade sub incidenţa dispoziţiilor art. 30 din OG nr. 70/1994 republicată privind impozitul pe profit şi art. 5 lit. e) din Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe profit, potrivit cărora pe o perioadă de 5 ani de la infiinţarea societăţii cu activităţi de editură sunt scutite de impozit.
Petiţionara a mai arătat că a început demersurile în conformitate cu procedura prevăzută de Legea nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiecţiunilor contestaţiilor şi a plângerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, în vederea recunoaşterii caracterului productiv al activităţii de editare. Această acţiune se află în faza de judecată pe rolul secţiei de contencios a Curţii de Apel Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 208/14 martie 2000 a admis contestaţia şi a anulat formele de executare, titlul executoriu nr. 217/1999 şi somaţie 202559/1999 emis de Administraţia Financiară a sectorului 3 Bucureşti.
S-a reţinut în motivarea acestei soluţii, nelegalitatea titlului care nu cuprinde nici o referire la titlul de creanţă, proces-verbal de impunerea sau declaraţia contribuabilului, data de la care s-a calculat impozitul sau data când acest impozit ar fi devenit scadent. S-a mai reţinut că încadrarea activităţii de editare a contestatoarei în prestări servicii de către organele Ministerului Finanţelor a fost contestată pe calea prevăzută de Legea nr. 105/1997 iar litigiul se află în fază de recurs.
Soluţia tribunalului a fost atacată cu apel de către intimata creditoare. Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia 207/A din 25 aprilie 2002 a respins ca nefondat apelul în care s-a invocat – cu privire la existenţa unui litigiu pe rol referitor la natura activităţii contestatoarei – că exercitarea căilor de atac la organele competente de către plătitori nu suspendă obligaţia acestora de plată şi nici executarea silită.
Curtea de apel a reţinut că prin sentinţa civilă 475/11 aprilie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, sentinţă definitivă, s-a constatat că societatea este scutită de impozitul pe profit pentru activitatea de editură pe timp de 5 ani de la înfiinţare.
Împotriva acestei soluţii a declarat în termen recurs, Administraţia Financiară a sectorului 3 Bucureşti care a invocat insuficienta motivare a deciziei recurate şi greşita aplicare a legii, recte art. 4 lit. b) din OG nr. 11/1999.
Potrivit acestui articol, în cazul obligaţiilor bugetare care se stabilesc, potrivit legii, de către plătitor, titlul de creanţă îl constituie documentul de evidenţă întocmit de acesta. În cazul de faţă contestatoarea şi-a calculat impozitul pe profit în cuantumul care a şi fost trecut în titlu.
Recurenta a mai invocat şi excepţia de necompetenţă materială a tribunalului de a judeca cererea în primă instanţă.
Recursul este întemeiat şi va fi admis pentru acest din urmă considerent.
Codul de procedură civilă stabileşte în art. 1 pct. 1 competenţa generală de judecată în primă instanţă a judecătoriei.
Potrivit art. 400 C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare. În situaţia în care contestaţia vizează un titlu executor ce nu emană de la un organ de jurisdicţie, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de executare.
Instanţa de executare potrivit art.3 73 C. proc. civ., este judecătoria, în afara cazurilor în care legea dispunde altfel.
Ordonanţa 11 din 23 ianuarie 1996 privind executarea creanţelor bugetare pe dispoziţiile căreia se bazează contestaţia ce face obiectul prezentei cauze, conform cap. III, contestaţia la executare, art. 76 alin. (3) face trimitere la dispoziţiile de drept comun: „contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă potrivit dispoziţiilor codului de procedură civilă".
Ca urmare, constatând că soluţiile în prezenta contestaţie au fost date cu încălcarea regulilor imperative privind competenţa materială şi văzând dispoziţiile art. 304 pct. 3, art. 312 pct. 3 şi art. 725 alin. (2) C. proc. civ. se vor casa Decizia Curţii de apel şi sentinţa Tribunalului şi se va trimite cauza spre competentă soluţionare, Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Administraţia Finanţelor Publice sector 3 Bucureşti.
Casează Decizia nr. 207/A din 25 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi sentinţa civilă nr. 208 din 14 martie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ.
Trimite cauza, spre competentă soluţionare, Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 396/2002. Civil. Pretentii. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3890/2002. Civil → |
|---|
