CSJ. Decizia nr. 4/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.4Dosar nr.2642/2002
Şedinţa publică din 14 ianuarie 200.
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr.1690/R din 11 iunie 2001 a Curţii de Apel Piteşti – Secţia civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: intimata-pârâtă J.M., personal şi asistată de avocata F.R.,precum şi intimatul reclamant V.F., personal.
Procedura completă.
Neexistând cereriprealabile din partea părţilor, instanţa constată că pricina se aflăînstare de judecată şi dă cuvântul părţilor.
Reprezentantul Ministerului Public susţine recursul în anulare, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei criticate şi pe fond respingerea cererii de revizuire formulată de V.F.
Avocata F.R., pentru intimata pârâtă, solicită admiterea recursului în anulare.
Intimatul reclamant V.F. solicită respingerea recursului în anulare pentru motivele prezentate în întâmpinarea de la dosar.
CURTEA ,
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată la 23 februarie 1995 reclamantul V.F. a chemat înjudecată pe pârâta J.M. pentru obligarea acesteia să-i lase în proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 807 mp situat în Piteşti, Găvana str.Arţarului, precum şi la plata sumei de 200.000 lei lipsa de folosinţă a terenului pe perioada 1993-1994.
Judecătoria Piteşti, prin sentinţacivilă nr.3249 din 19 aprilie 1996 a admis acţiunea majorată şi a obligat pe pârâtă să-i lase în proprietate terenul de 807 mp şi la 645.249 lei cu titlu de despăgubiri civile constând înlipsa de folosinţă a terenului pe perioada1993-1994.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că reclamanta a cumpărat de la C.M.terenul în cauză în 1993 şi în mod abuziv pârâta a acaparat acest teren fără să deţină titlu pentru ascestea.
Probele administrate la cererea reclamantului (expertiză)au relevat că terenul seaflă înîntregime ocupat de pârâtă.
S-a mai constatat că porţiunea de teren ce i-a fost restituită pârâtei (1000 mp) nu se suprapune peste proprietatea reclamantului.
Pârâta nu a formulat probe în apărare.
Pârâta a declarat apel criticând soluţia pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin Decizia 348/3.II.1998 a respins ca neîntemeiat apelul, reţinând că deşi toate criticile vizează împrejurarea că pârâta apelantă se pretindeproprietara terenului în litigiu ea este cea care se opune cu rea-credinţă administrării probelor, deşi instanţa i-a acordat mai multe termene în acest scop.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs, criticând soluţia pentru că i s-a încălcat dreptul la apărare şi pentru că s-a făcut o interpretare greşită a probelor administrate din care nu se poate reţine că s-a făcut o predare a bunului către cumpărător nici că vânzătorul era proprietarul bunului vândut.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia civilă nr.2271/R/28 octombrie 1998 a admis recursul, a casat Decizia Tribunalului Argeş şi a trimis cauza spre rejudecare la tribunal pentru verificarea apărărilor pârâtei printr-o nouă expertiză.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea a reţinut că, deşi pârâta şi-a manifestat opoziţia la efectuarea unei noi expertize de către expertul ing. G.I., acelaşi care s-a pronunţat şi în expertiza efectuată la judecarea fondului, s-a dispus o asemenea probă încălcându-se în felul acesta dreptul la apărare al pârâtei.
Rejudecând cauza, urmare casării cu trimitere, Tribunalul Argeş prin Decizia civilă 2069/13 septembrie 2000 a admis apelul pârâtei J.M.. A schimbat în parte sentinţa 3249/1996 a Judecătoriei Piteşti în sensul că a admisîn parte acţiunea şi a obligat pe pârâtăsă respecte dreptul de proprietate al reclamantuluipentru suprafaţa de 673,83 mp. identificată potrivit raportului de expertizăB.P.. Au fost menţinute dispoziţiile privind despăgubirile civile şi cheltuielile de judecată.
Pentru apronunţa această soluţie, tribunalul pe baza probelor administrate a reţinut că vânzătoarea C.M.a fost pusăînposesie pentru suprafaţa de807 mp în str.Arţarului (procesul verbal 140/18.I.1993).
Din această suprafaţăvândută reclamantului 673,89 mp se aflăîn terenul stăpânit de pârâtă şi sunt regăsiţi în grădina ocupată de această pârâtă.
Împotriva acestei sentinţei a declarat recurs pârâta, criticând soluţia în sensul căreclamantul nu a făcut dovada calităţii de proprietar pentru că nu adovedit că vânzătoarea de la care a cumpărat terenul era proprietară şi pe de altă parte, terenul revendicat este stăpânit de zeci de ani de pârâtă care îl deţine ca proprietară.
Curtea de Apel Piteşti prin Decizia 728/R/21.III.2001 a admis recursul împotriva deciziei 2069/2000 şi pe fond a respins acţiunea în revenddicare a reclamantului.
Împotriva deciziei 728/R/2001 reclamantul a formulat o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art.322 pct.5, admisă de Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia 1690/1 iunie 2001. Pe cale de consecinţă, a fost respins recursul pârâtei ca neîntemeiat şi menţinută Decizia 2069/2000 a Tribunalului Argeş.
În motivarea admiterii cererii de revizuire curtea de apel a reţinut că actele noi depuse cu ocazia judecării revizuirii fac dovada că autorul reclamantuluia avut la rândul său un drept de proprietate – de altfel pus nelegal în discuţie – asupra terenului înstrăinat, fiind deci înlăturată pretinsa prezumţie de proprietate a pârâtei.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat împotriva deciziei 1690/R/ 11 iunie 2001 a Curţii de Apel Piteşti, recurs în anulare, urmare memoriului ce i-a fost adresat de către pârâta J.M..
S-a considerat soluţia atacată ca fiind pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, fiind totodată şi vădit netemeinică.
Recursul în anulare este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Curtea de apel a considerat dreptînscrisuri noi „anumite înscrisuri", fără să indice într-adevăr care sunt acestea şi s-a referit la caracterul de evidenţă al acestor acte ca acte noi, deşi, tot înconsiderente se reţine că actele prezentate de reclamantul revizuient erau preexistente în momentul soluţionării recursului, iar impedimentulprezentării acestora la dosar a fost consideratimposibilitatea părţii de aprevedea că i se va opune acest argument pentrurespingerea acţiunii (nedovedirea titlului autorului reclamantului) aspect care de altfel nicinu afost pus în discuţia părţilor.
Potrivit dispoziţiilor imperative ale art.322 pct.5 C.proc.civ., „dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau modificathotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere" o hotărâre dată de instanţa de recurs atunci când evocă fondul- cum este cazul în speţă -poate fi revizuită.
Decizia 728/R/21.III.2001 a Curţii de Apel Ploieşti prin care s-a admis recursul pârâtei,s-a casat Decizia 2069/2000 şi pe fond s-a repins acţiunea reclamantului, a fost revizuită pentru motivul arătat la pct.5 al art.322 C.proc.civ. în temeiul actelor noi prezentat de reclamant, după momentul pronunţării.
Actele noi – care demonstrau că anterior colectivizării C.I.– autorul vânzătoarei C.M.- a deţinutterenul în litigiu – invocate de reclamantul revizuient în cererea de revizuire au fost:
- procesul-verbal de executare 27.VIII.1946;
- adeverinţele Primăriei Piteşti cu nr.10527 şi 10528 din 2.IV.1991 şi nr.27942 din 24.VIII.2000;
- planul de situaţie întocmit pe baza planului cadastral din 1930 şi 1949.
Revizuientul a precizat că a intrat în posesia lor ulterior pronunţării pentru că nu au fost puse în discuţia părţilor în instanţă.
Documentele invocate preexistente la momentul soluţionării recursului – după cum se consemnează în considerentele deciziei de revizuire – nu pot fi considerate „acte noi" în înţelesul art.322 pct.5 C.proc.civ., adică acte întocmite sau descoperite după pronunţare (ele datând dinaintea acestui moment şi despre care reclamantul avea cunoştinţă, împrejurarea că nu au fost puse în discuţia părţilor în proces, neputând echivala cu „descoperirea" ulterioară.
Această din urmă motivare „nuau fost puse în discuţia părţilor în proces" nu poateechivala nici cu împiedicarea obiectivă mai presus de voinţa părţii de aleprezenta la proces, în înţelesul pe care legiuitorul a dat-o acestui text.
Pe cale de consecinţă constatându-se că cererea de revizuire a fost admisă cu încălcarea esenţială a art.322 pct.5 C.proc.civ. recursul în anulare va fi admis potrivit dispoziţiilor art.330 pct.2 C.proc.civ. şi pe cale de consecinţă, casată Decizia 1690/R/2001 a Curţii de Apel Piteşti şi respinsă cererea de revizuire formulată de reclamantul revizuient împotriva deciziei 728/R/2001 a aceleiaşi curţi de apel, care va fi menţinută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia nr.1690/R din 11 iunie 2001 a Curţii de Apel Piteşti – Secţia civilă şi respinge cererea de revizuire formulată de V.F. împotriva deciziei nr.728/R din 21 martie 2001a aceleiaşi curţi de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 400/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 3999/2002. Civil → |
|---|
