CSJ. Decizia nr. 400/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 400.
Dosar nr. 2582/2002
Şedinţa publică din 14 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Reclamanţii I.M., P.V., P.R.S. şi P.C.A. au chemat în judecată pe pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti, S.C. C. SA şi S.D.S., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi să le lase în deplină proprietate, terenul în suprafaţă de136 mp, situat în Bucureşti. Motivându-şi acţiunea, reclamanţii au arătat că terenul revendicat face parte din suprafaţa de 536 mp ce a fost dobândită prin cumpărare de autorii acestora, P.F. şi P.I., care a fost naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950, la poziţia nr. 5723 din anexă fiind menţionat greşit numele de P.I., în loc de I.P. şi că autorii reclamanţilor erau exceptaţi de la măsura naţionalizării.
Prin sentinţa nr.1378 din 18 septembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, au fost respinse excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. C. SA şi a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, precum şi acţiunea, ca nefondată.
Apelul declarat de reclamanţi a fost admis, prin Decizia nr. 48 din 9 februarie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti,secţia a IV-a civilă, a fost anulată sentinţa tribunalului şi a fost reţinută cauza pentru soluţionare pe fond.
În fond, prin Decizia nr. 122 din 20 martie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admisă acţiunea şi au fost obligaţi pârâţii să le lase reclamanţilor în deplină proprietate terenul în suprafaţă de 136 mp, situat în Bucureşti, identificat prin raportul de expertiză tehnică efectuat de expert S.C.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că terenul careformează obiectul litigiului a fost trecut abuziv în proprietatea statului, prin Decretul nr. 92/1950, de la autorii reclamanţilor I.P. şi P.F.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs pârâtul Consiliul general al municipiului Bucureşti, întemeindu-l pe prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că instanţa nu putea aprecia asupra neconstituţionalităţii Decretului nr. 92/1950, această atribuţie având-o doar Curtea Constituţională, că nu a fost dovedită preluarea abuzivă de către stat a terenului şi nici exceptarea autorilor reclamanţilor de la măsura naţionalizării, trecerea imobilului în proprietatea statului fiind legală.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
La dosar, în dovedirea titlului de proprietate al autorilor lor, reclamanţii au depus copie de pe contractul de vânzare-cumpărare din 29 aprilie 1946, conform căruia, autorii reclamanţilor, P.F. şi I.P. au cumpărat de la vânzătorul A.N., terenul situat în Bucureşti, revendicat în prezenta cauză.
În anexa Decretului nr. 92/1950, la poziţia nr. 5723, la care se referă în cuprinsul acţiunii reclamanţii, este menţionat ca fiind trecut în proprietatea statului, de la autorul acestora imobilul situat în Bucureşti, str. P. nr. 47, iar nu nr. 45, indicat în acţiune.
Deci, reclamanţii nu au făcut dovada că la data naţionalizării imobilul situat în str. P. nr.45 se afla în proprietatea autorilor lor.
De altfel, în cadrul unui alt proces, prin sentinţa civilă nr. 99F din 3 iunie 1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamanţilor le-a fost admisă acţiunea în revendicare privind imobilul situat în str. P. nr.47, menţionat în decretul de naţionalizare şi au şi fost puşi în posesia lui prin procesul-verbal nr.290441/13.01.2000 al Primăriei municipiului Bucureşti – D.P.I.- D.G.A.F.I.
Aşa fiind, se constată că în mod greşit a fost admisă acţiunea, deşi reclamanţii nu şi-au dovedit titlul de proprietate.
În atare situaţie devine inutilă analizarea celorlalte critici formulate de recurent.
În consecinţă, recursul urmează a fi admis, conform art. 312 din C. proc. civ., a fi casate deciziile curţii de apel şi a fi respins apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei tribunalului, care va fi păstrată, cu schimbarea motivării acesteia, în sensul considerentelor expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti, reprezentat de Primarul General.
Casează Decizia nr.122 din 20 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, precum şi Decizia nr. 48 din 9 februarie 2002 a aceleiaşi instanţe şi respinge apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 1378 din 18 septembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4006/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 400/2002. Civil. Revendicare imobil. Recurs → |
|---|
