CSJ. Decizia nr. 4005/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4005
Dosar nr. 3549/2002
Şedinţa publică din 14 octombrie2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa nr. 55 din 13 februarie 2001 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia civilă, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta T.V. împotriva pârâtului Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca, a fost dispusă retrocedarea către reclamantă a suprafeţei de 265 mp din terenul de 295 mp, parcela cu nr.top 21909 din CF 39107 Cluj-Napoca şi a construcţiei edificată pe acest teren, a fost partajată parcela menţionată, a fost atribuit lotul I teren în suprafaţă de 30 mp Statului Român şi în administrarea pârâtului, iar lotul II, teren în suprafaţă de 265 mp şi construcţia reclamantei şi a fost respinsă cererea de intervenţie accesorie formulată de N.R.M.
Apelul declarat de pârât, împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 78 din 31 mai 2002, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs pârâtul Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, întemeindu-l pe prevederile art. 304 pct. 9 şi susţinând, în esenţă, că imobilul a cărui retrocedare a fost dispusă a fost expropriat prin Decretul nr. 250/1974, statul intabulându-şi în aceste condiţii dreptul de proprietate, iar în 1994 a fost închiriat intervenientei N.R.M., care îl ocupă şi în prezent şi că, în mod nelegal s-a stabilit că decretul de expropriere este caduc.
În faza de recurs a decedat reclamanta T.V., la data de 13 februarie 2003, iar în cauză a fost introdusă succesoarea acesteia T.D.V., calitate constatată prin certificatul nr.47 din 6 mai 2003, emis de notarul public V.M.
Recursul este nefondat.
Imobilul ce formează obiectul litigiului, situat în municipiul Cluj-Napoca, a fost expropriat prin Decretul nr. 250/12 decembrie 1974, în scopul construirii unor blocuri de locuinţe.
Scopul exproprierii nu a fost însă atins, construcţia nefiind demolată, ciînchiriată intervenientei.
În conformitate cu prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foştii proprietari pot cere retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică.
Or, din anul 1974 când a fost expropriat imobilul compus din teren şi construcţie, scopul exproprierii nu a fost realizat ci, dimpotrivă a fost dată imobilului o altă destinaţie, fiind închiriat intervenientei şi nici nu a fost făcută o nouă declaraţie de utilitate publică.
Aşa fiind se constată că instanţele au făcut o corectă aplicare a legii şi că sunt nefondate criticile formulate de recurent.
În consecinţă, recursul urmează afi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) din C. proc. civ.
La cererea intimatei T.D., conform art. 274 din C. proc. civ., recurentul urmează a fi obligat la plata sumei de 11.090.000lei, cheltuieli de judecată, reprezntând onorariu de avocat şi cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat depârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 78 din 31 mai 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Obligă pe recurent la 11.090.000 lei cheltuieli de judecată către intimata T.D.V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 401/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4006/2002. Civil → |
|---|
