CSJ. Decizia nr. 4013/2002. Civil. LG. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4013
Dosar nr. 5698/2002
Şedinţa publică din 14 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş la 23 ianuarie 2002 reclamanta B.R.M. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 515 emisă în baza Legii nr. 10/2001 solicitând anularea acesteia şi restituirea în natură a imobilului situat în Reghin, compus din teren în suprafaţă de 4.304 m2 şi construcţie înscris în CF nr.3214 Reghin, nr.top. 1174, 1175.
În motivarea acestuia arată că, în mod greşit, Primăria Reghin a reţinut, că imobilul a trecut cu titlu în proprietatea statului ca efect al Decretului nr. 92/1950, când, în realitate, imobilul în litigiu a fost naţionalizat la 21 mai 1959 pe numele altei persoane decât adevăratul proprietar, respectiv B.F.
La termenul din 15 martie 2002, intimata Primăria Municipiului Reghin a opus acestei contestaţii, o întâmpinare, arătând că, în mod legal s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului şi s-a formulat o ofertă de acordare de despăgubiri întrucât în imobilul mai sus individualizat funcţionează Grădiniţa nr. 3 Reghin.
Cadrul procesual a fost modificat prin introducerea în cauză în calitate de pârâţi a Consiliului Local Reghin şi a Grădiniţei nr. 3 Reghin.
Prin sentinţa civilă nr.335 pronunţată la 21 iunie 2002, Tribunalul Mureş a admis contestaţia, astfel cum a fost precizată şi a anulat dispoziţia nr. 515 emisă la 19 decembrie 2001 de Primarul Municipiului Reghin obligând intimaţii la restituirea în natură a imobilului.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut în esenţă, în considerentele sentinţei, că imobilul, astfel cum a fost individualizat a fost preluat abuziv de către stat, încălcându-se prevederile Decretului nr. 92/1950 în sensul că, în fapt, acesta a fost preluat de la un neproprietar şi adevăraţii proprietari (autorii reclamantei, B.R.T. şi B.D.H.) erau exceptaţi de la naţionalizare, conform art. II din acest act normativ.
S-a mai arătat că, în lumina prevederilor art. 16 alin. (1) din Legeanr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, foştilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii, prin echivalent, însă, în temeiul dispoziţiilor alin. (4) al aceluiaşi articol proprietarii nu pot beneficia de măsurile reparatorii dacă imobilul a fost preluat fără titlu valabil. Concluzionând, instanţa de fond a apreciat întemeiată contestaţia admiţând-o în temeiul art. 24 alin. (8), alin. (16), alin. (4) şiart. 48 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Primăria Municipiului Reghin care a fost respins prin Decizia civilă nr. 91 A din 19 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Tîrgu Mureş, instanţa de control judiciar păstrând motivarea primei instanţe, întrucât, corect s-a reţinut că imobilul a trecut fără titlu valabil în proprietatea statului, fiind incidente în cauză prevederile art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia,potrivitîncare„Facpartedindomeniulpublicsauprivatal statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării de către stat".
Şi Decizia nr. 91 A a făcut obiectul exercitării căii extraordinare de atac a recursului de către Primăria Municipiului Reghin care a învederat în motivele de recurs circumscrise art. 304 pct. 9 şi 11 din C. proc. civ. că „hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea legii, intrucât: B.R.T. şi I.D.H. au devenit proprietari în baza actului de donaţie, iar Decretul nr. 524/24 noiembrie 1955 modifică şi completează art. II din Decretul nr. 92/1950 în sensul că „nu intră în prevederile decretului şi nu pot fi naţionalizate imobilele clădite proprietatea muncitorilor şi a pensionarilor proveniţi din muncitori, precum şi a funcţionarilor, micilor meseriaşi, intelectualilor profesionişti şi a celorlalţi pensionari provenite din muncă".
- actul de donaţie reprezentând titlul autorilor reclamantei nu există, nefiind depus la dosar în dovedirea calităţii de proprietar;
- imobilul a cărui restituire în natură s-a solicitat în baza Legii nr. 10/2001 nu poate intra în patrimoniul reclamantei deoarece prin dispoziţia nr. 515/2001 a Primăriei Municipiului Reghin s-a făcut oferta de despăgubire, iar prin adresa nr. 3740/9 aprilie 2002 contestatoarea a acceptat oferta. Mai mult, în imobilul în litigiu funcţionează Grădiniţa nr.3 Reghin.
Prin prisma motivelor de recurs mai sus evocate, Curtea apreciază că acestea sunt fondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
La data de 23 ianuarie 2002, reclamanta B.R.M. a investit instanţa cu o contestaţie împotriva deciziei nr. 515 emisă la 19 decembrie 2001 de Primăria Municipiului Reghin, prin care s-a respins cererea acesteia privind restituirea în natură a imobilului situat în Municipiul Reghin şi s-a formulat o ofertă privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri.
A arătat reclamanta că imobilul a aparţinut tatălui acesteia, B.R.T. şi a surorii tatălui său I.D.H. născută B., care la rându-i, l-a moştenit de la autorul iniţial B.F., acesta devenind proprietar în anul 1915 prin actul de donaţie şi în mod abuziv imobilul a trecut în proprietatea statului, fiind naţionalizat la 21 mai 1959 de la un „non dominus".
S-au depus la dosar dispoziţia menţionată, extras de carte funciară nr. 3214/24 aprilie 1996, hotărârea privind completarea listelor anexe la Decretul nr. 92/1950, acte de stare civilă (certificatul de deces ale lui B.R.T., I.D.E., certificate de naştere, certificatele de moştenitor nr. 223/21 octombrie 1999 şi nr. 53/18 aprilie 2000, înscrisuri din care rezultă calitatea de avocat a autorului B.V.F. şi aceea de absolventă a Conservatorului, cu privire la I.D.
Instanţa de fond a admis contestaţia, a anulat dispoziţia şi în contradictoriu cu intimaţii Primarul Municipiului Reghin, Consiliul Local Reghin şi Grădiniţa nr. 3 Reghin a dispus restituirea în natură a întregului imobil situat în Reghin, compus din casă şi teren aferent în suprafaţă de 2.681 m2 înscris în CF nr.3214 Reghin, nr.top.1174, 1175.
Pentru motivele pe larg evidenţiate anterior şi redate sintetic în actuala expunere, s-a apreciat că imobilul a cărei proprietară este reclamanta B.R.M., moştenitoare legală a defunctului B.R.T. (certificatul de calitate nr.53/18 aprilie 2000) a intrat abuziv în proprietatea statului şi că în temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 „în situaţia imobilelor ocupate de unităţi bugetare din învăţământ, din sănătate, aşezământe social-culturale sau de instituţii publice, sedii ale partidelor politice legal înregistrate, de misiuni diplomatice, oficii consulare, reprezentaţiilor internaţionale interguvernamentale acreditate în România, precum şi de personalul cu rang diplomatic al acestora necesare în vederea continuării activităţilor de interes public, social-cultural sau obştesc, foştilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent".
Deşi, în virtutea textului de lege mai sus evocat, instanţa a făcut referire la cadrul acordării măsurilor reparatorii, -în speţă, - pornind de la această dispoziţie legală generică – stipulată de Legeanr. 10/2001 a interpretat eronat prevederile amintite făcând o aplicare greşită a legii.
Este de precizat, aşadar, din modul de redactare al textului că destinaţia imobilului este cauza imposibilităţii restituirii în natură, la care se adaugă scopul special al acestora, respectiv realizarea unui interes public, social, cultural sau obştesc.
În puterea legii, se instituie prin însăşi reglementarea edictată imposibilitatea restituirii în natură a imobilelor ce au aparţinut foştilor proprietari.
Că este aşa o demonstrează şi prevederile art. 16 alin. (2) care arată că „ministerele de resort, precum şi celelalte instituţii publice interesate vor propune, iar Guvernul va stabili prin hotărâre, imobilele care nu vor fi retrocedate în natură şi pentru care acordă măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile prezentei legi.
Încălcând legea, Tribunalul Mureş a dispus restituirea în natură, depăşindu-şi atribuţiile investirii şi a analizat titlul statului într-o contestaţie întemeiată pe Legea nr. 10/2001.
Dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) sunt aplicabile exclusiv în cazul imobilelor preluate de stat, cu titlu valabil, această limitare de reglementare rezultând chiar din interpretarea „pera contrario" a art. 16 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Fără îndoială textul enunţat, reglementează acordarea de măsuri reparatorii numai în cazul preluării în mod abuziv a imobilelor, aceasta fiind raţiunea edictării acestei legi de reparaţie, raţiune exprimată în litera şi spiritul actului normativ.
Ca atare, numai atunci când se va stabili dar numai printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, că imobilul în una din destinaţiile mai sus indicate a fost preluat fără titlu, restituirea se va face, de regulă în natură.
În raportul juridic dedus judecăţii poate opera numai acordarea măsurilor reparatorii, aşa încât restituirea în natură a imobilului, soluţia primei instanţe, păstrată în apel este nelegală şi urmează a fi înlăturată prin admiterea recursului, instanţa apreciind fondat sub toate motivele, recursul declarat de Primăria Municipiului Reghin şi ca atare îl va admite în temeiul art. 312alin. (1) şi art. 314 din C. proc. civ.
Această soluţie se impune, cu atât mai mult cu cât prin Decizia nr. 515/2001 s-a formulat ofertă privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri iar anterior prin adresa nr. 3740 din 9 aprilie 2000 reclamanta B.R.M. confirmă primirea unei oferte de despăgubire de 700 milioane lei pentru acelaşi imobil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Reghin împotriva deciziei 91 A din 19 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Tîrgu Mureş.
Casează Decizia menţionată şi sentinţa civilă nr. 335 din 21 iunie 2002 a Tribunalului Mureş şi respinge contestaţia formulată de B.R.M. împotriva deciziei 515 din 19 decembrie 2001 a Primăriei Reghin.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 404/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 4007/2002. Civil → |
|---|
