CSJ. Decizia nr. 4113/2002. Civil. Retrocedare teren. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4113
Dosar nr. 5691/2002
Şedinţa publică din 17 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune, reclamanta P.M.I. a chemat în judecată pe pârâta S.C. R.S.A., solicitând să se constate nelegalitatea refuzului pârâtei de a face oferta de restituire în natură a imobilului – teren situat în Bucureşti, în suprafaţă de 443 mp să se constate preluarea fără titlu valabil de către stat a terenului, că reclamanta este proprietară în calitate de moştenitoare a mamei sale, să fie obligată pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie imobilul.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că terenul a constituit proprietatea mamei sale, fiind expropriat prin Decretul 311/1979 în scopul realizării lucrării de investiţii „Liceul Industrial Autobuzul" care nu s-a realizat.
Prin sentinţa civilă nr. 477 din 4.04.2002 Tribunalul Bucureşti a respins acţiunea, reţinând că terenul este parte integrantă din incinta Staţiei Service R., fiind transformat într-unul nou în raport cu cel preluat, situaţie în care reclamanta este îndreptăţită numai la măsuri reparatorii prin echivalent.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 386/16 octombrie 2002, rectificată prin încheierea din 4 noiembrie 2002, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 477/4.04.2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti pe care a schimbat-o în tot şi în consecinţă:
- a admis cererea formulată de reclamanta P.M.I.,încontradictoriu cu pârâta S.C. R. S.A.;
- a constatat nelegalitatea refuzului pârâtei de a face oferta de restituire în natură a imobilului – teren situat în Bucureşti.
- a constatat preluarea fără titlu valabil de către stat a imobilului.
- a obligat pârâta S.C. R. S.A. să restituie în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 434,75 mp situat în Bucureşti, identificată conform raportului de expertiză întocmit de expertul G.A. cu următoarele dimensiuni şi vecinătăţi: cu str.T. – 15,20 m, iar cu celelalte trei laturi cu S.C.R. S.A. – 28,75 m, 15,45 m, 28,0 m.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
- reclamanta este moştenitoarea legală a autoarei sale, P.(V.)E., proprietara terenului în litigiu, expropriat în vederea lucrării de investiţii „Liceul Industrial Autobuzul";
- nu rezultă că autoarea reclamantei ar fi primit despăgubiri, situaţie în care preluarea imobilului de către stat este abuzivă fiind făcută cu încălcarea dispoziţiilor art. 480 C. civ., şi art. 12 şi 65 din Constituţia din 1965;
- terenul în litigiu nu afectează în nici un fel incinta staţiei service, nu este afectat de construcţii, fiind posibilă restituirea în natură cu aplicarea prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta S.C. R. S.A. , invocând motivele de casare prevăzute de art. 304alin. (9) şi (10) C. proc. civ.
Se susţine în dezvoltarea motivelor de recurs că, instanţa de apel s-a pronunţat reţinând doar la datele existente în raportul de expertiză efectuat în cauză, fără a lua în considerare planul de situaţie depus la dosar, emis de Direcţia de cadastru (din care rezultă că imobilul nu corespunde cu cel identificat de expertiză), autorizaţia pe baza căruia s-a făcut vânzarea terenului şi schiţa de parcelare pentru expropriere.
În realitate, arată recurenta, terenul se află în incinta staţiei service, amenajată corespunzător desfăşurării activităţii, fiind necesar în acest sens şi transformat astfel într-un imobil nou.
Mai departe, instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de arătare a titularului dreptului în persoana APAPS, cerere care trebuie admisă.
Recursul nu este întemeiat.
Pentru identificarea imobilului în litigiu, s-a efectuat în cauză expertiza ing. G. A., care a avut în vedere printre altele, conform celor menţionate în cuprinsul ei, contractul de vânzare-cumpărare 1282/1958 al autoarei reclamantei, Decretul nr. 311/1979 prin care s-a făcut exproprierea, adresa nr. 16035/1.06.1992 emisă de Direcţia de Urbanism, planuri topografice utilizate la definirea proprietăţilor expropriate.
Aşa fiind, în mod corect instanţa şi-a argumentat soluţia pe concluziile expertizei efectuate tocmai în acest scop, stabilind astfel, conform acestor concluzii, că terenul în litigiu nu afectează în nici un fel incinta Staţiei Service (mărginită de gard metalic şi porţi metalice) pe acesta nu sunt construcţii permanente, fiind posibilă restituirea în natură deoarece nu afectează activitatea pârâtei.
Sub un alt aspect, este de reţinut, că instanţa de fond s-a pronunţat asupra cererii formulate de pârâta-recurentă în legătură cu APAPS, dispunând, introducerea acesteia în proces ca intervenientă cu interes propriu, calitate în care a şi fost citată. De altfel, hotărârea a fost pronunţată în contradictoriu şi cu această parte, dispoziţia în sine, nefiind atacată cu apel de partea eventual interesată, cadrul procesual în această fază de judecată fiind stabilit, corect, raportat la cele invocate prin apelul declarat numai de reclamantă.
Aşa fiind, faţă de cele arătate, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de S.C. R. S.A. împotriva deciziei nr. 386 din 16 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4283/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 428/2002. Civil. Revizuire. Recurs → |
|---|
