CSJ. Decizia nr. 4283/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4283
Dosar nr. 2946/2002
Şedinţa publică din 28 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată sub nr. 1610 din 11 septembrie 2001 la Tribunalul Vrancea reclamanta J.E. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria comunei Dumbrăveni, judeţul Vrancea, anularea dispoziţiei nr. 43 din 14 august 2001 prin care pârâta i-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 1371 mp, situat în comuna Dumbrăveni, judeţul Vrancea şi i-a fost făcut ofertă pentru plata sumei de 50.356.820 lei.
În motivarea contestaţiei reclamanta a arătat că în mod nejustificat pârâta a considerat că imobilul nu poate fi restituit în natură întrucât Ordinul nr. 26 din 8 februarie 2001 al Prefecturii Judeţului Vrancea prin care numitului I.I. i-a fost atribuită în proprietate suprafaţa de 1248 mp a fost anulat prin Ordinul nr. 154 din 24 august 1993 al Prefectului judeţului Vrancea.
A mai precizat reclamanta că prin hotărâre judecătorească definitivă, pronunţată în contradictoriu cu I.I. s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că acestuia i-a fost atribuită în folosinţă, în vederea construirii unor locuinţe, numai suprafaţa de 250 mp teren.
Tribunalul Vrancea prin sentinţa civilă nr. 10 din 15 ianuarie 2002, definitivă prin Decizia civilă nr. 29 din 8 aprilie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, a respins contestaţia.
S-a reţinut că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 pct. 3 din Legea nr. 10/2001 întrucât pe suprafaţa de teren în litigiu s-a ridicat, cu autorizaţie, o construcţie.
În termen leal, împotriva deciziei civile nr. 20 din 8 aprilie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, a declarat recurs reclamanta J.E. solicitând casarea în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ. şi susţinând că greşit s-a considerat că restituirea în natură a suprafeţei de 1371 mp teren situat în comuna Dumbrăveni, judeţul Vrancea, nu este posibil întrucât pentru edificarea unor construcţii lui I.I. i-a fost atribuită numai suprafaţa de 250 mp.
Recursul urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 precum şi cele preluate în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite, se restituie de regulă, în natură iar conform art. 10 pct. 3 din acelaşi act normativ se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcţii neautorizate în condiţiile legii după data de 1 ianuarie 1990 precum şi construcţii uşoare sau demontabile.
În speţă, prin referatul din 10 august 2001 Primăria Comunei Dumbrăveni a stabilit că lui D.L. şi L.D., autorii reclamantei, le-au fost expropriate ca efect al Decretului nr. 83/1949 suprafaţa de 7656 mp teren şi construcţiile aflate pe acesta; pentru 3875 mp teren dreptul de proprietate a fost recunoscut reclamantei în condiţiile Legii nr. 18/1991.
Prin dispoziţia nr. 43 din 14 august 2001 Primarul comunei Dumbrăveni, judeţul Vrancea a dispus restituire în natură a suprafeţei de 2402 mp şi măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 1371 mp pe care se află construcţia cu anexe edificată de I.I.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercială, prin sentinţa civilă nr. 144 din 5 iulie 1996, definitivă şi irevocabilă a dispus anularea ordinului nr. 154 din 24 august 1993 emis de prefectul judeţeului Vrancea prin care lui I.I. i-a atribuit suprafaţa de 1248 mp.
S-a reţinut că, prin Decizia nr. 4/1990 a Primăriei comunei Dumbrăveni lui I.I. i-a fost atribuită numai suprafaţa de 250 mp teren.
În recurs a fost depusă autorizaţia nr. 1 din 29 martie 1990 emisă de Primăria comunei Dumbrăveni prin care lui I.I. i-a fost aprobată cererea de a edifica o construcţie pe terenul în litigiu.
Pentru corecta stabilire a situaţiei de fapt, în prezenta cauză se impune să se pună în discuţia părţilor necesitatea efectuării unor expertize tehnice pentru a se individualiza întreaga suprafaţă de teren ce a constituit proprietatea autorilor reclamanţilor, a se determina suprafaţa de teren pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, a se determina suprafaţa de 250 mp atribuită în folosinţă lui I.I. şi a identifica amplasamentul construcţiei edificate de acesta în limitele autorizaţiei administrative.
Faţă de considerentele menţionate, CURTEA va admite recursul, va casa Decizia curţii de apel şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta J.E. împotriva deciziei nr. 20 A din 8 aprilie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 446/2002. Civil. Revendicare imobil. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4113/2002. Civil. Retrocedare teren. Recurs → |
|---|
