ICCJ. Decizia nr. 458/2002. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTEDE CASAŢIEŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 458.
Dosar nr. 3294/2002
Şedinţa publică din7 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 21 august 2000, B.G. a chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, S.C. C.A. SA prin lichidatorul său S.C. ATP. SA şi pe A.A. cerând să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 31035 din 19 decembrie 1996 referitor la apartamentul nr. 11,situat în imobilul din Cluj-Napoca, intabulat pe numele Statului Român (sub B 4 şi B 5) în CF 1594 Cluj-Napoca şi trecut sub nr. 409/1 şi 409/2 în CF nr.123912, 123913 şi 123914 Cluj-Napoca. A cerut, prin efectul constatării nulităţii absolute a actului juridic atacat, rectificarea tabulară şi înscrierea, pe numele său, a dreptului de proprietate asupra bunului în litigiu.
Tribunalul Cluj, secţia civilă, prinsentinţa nr. 10 din 18 ianuarie 2002, a respins, ca nefondată, acţiunea.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia nr. 89 din 13 iunie 2002, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului cu motivarea că nu există cauze de nulitate absolută a actului juridic atacat, deduse fie din vânzarea lucrului altuia, fie din nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (6) din HG nr. 11/1997.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs bazat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a arătat, în esenţă, că nulitatea absolută a actului juridic atacat rezultă din faptul că părţile au încheiat acest act în cunoştinţă de cauză, ştiind că apartamentul vândut este proprietatea sa. Premergător vânzării-cumpărării a cerut, în baza Legii nr. 112/1995, restituirea apartamentului şi l-a notificat pe vânzător să nu-l înstrăineze, iar pârâta A. A., neverificând situaţia juridică a bunului, l-a cumpărat pe risc propriu. Nu mai puţin, instanţele au omis să dispună restituirea taxei judiciare de timbru, ca fiind plătită nedatorat.
Recursul este nefondat.
Sancţiunea nulităţii absolute a vânzării-cumpărării lucrului altuia, fondată pe dispoziţiile art. 984 C. civ. sau fraus omnia corrumpit, este aplicabilă numai dacă părţile au încheiat contractul în cunoştinţă de cauză, ştiind că lucrul vândut este proprietatea unei alte persoane. Sintagma „în cunoştinţă de cauză" desemnează, semantic, ideea că părţile au cunoscut bine situaţia juridică a bunului şi că actul lor este rezultatul unei acţiuni ilicite. În absenţa unei norme de drept care să oblige părţile la săvârşirea unei anumite acţiuni privind actul încheiat, logic omisiunea nu poate constitui o cauză de nulitate absolută, văzută eminamente, ca fiind de ordine publică.
În speţă, nu există nici o dovadă că părţile au încheiat actul juridic atacat în cunoştinţă de cauză. Dimpotrivă, pârâţii au probat că la dataînstrăinării (19 decembrie 1996), bunul era intabulat pe numele vânzătoarei, împrejurare care, prin efectul puterii doveditoare absolute a înscrierii de carte funciară, pune la adăpost pe subdonânditori de cauzele de evicţiune. Nu mai puţin, desfiinţarea (desfacerea) titlului vânzătorului s-a produs, abia în anul 1999 (prin sentinţa civilă nr. 347/1999 a Tribunalului Cluj), adică la mult timp după înstrăinarea bunului. După cum, absenţa notificării cumpărătorului de către reclamant, singura eficientă pentru a-i impune un minim de diligenţe, înlătură ilicitatea omisiunii ce i se impută.
Aşa fiind, cu temei instanţele au respins acţiunea, ca nefondată.
Întrucât nu au fost constatate motive de casare care pot fi invocate din oficiu şi deoarece reclamantul, prin concluziile orale asupra dezbaterilor nu a mai stăruit în restituirea taxei judiciare de timbru plătită nedatorat, se impune respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.G. împotriva deciziei nr. 89 din 13 iunie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi7 noiembrie2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4581/2002. Civil. Uzucapiune. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4576/2002. Civil → |
|---|
