ICCJ. Decizia nr. 4952/2002. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4952
Dosar nr. 5559/2002
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr.735 din 22 noiembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia civilă a fost respinsă contestaţia formulată de contestatorul D. M., în contradictoriu cu pârâta Părimăria comunei Şimnicu de Sus, prin care solicitase anularea deciziei nr. 1880 şi 1881/2000 şi obligarea pârâtei de a emite dispoziţie de restituire, prin echivalent, în titluri de valoare nominală, pentru terenul intravilan, în suprafaţă de 1827 mp, judeţul Dolj.
Apelul declarat de reclamant a fost admis, prin Decizia nr. 36 din 25 martie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a fost anulată sentinţa tribunalului şi a fost reţinută cauza, pentru rejudecarea fondului litigiului.
Rejudecând cauza în fond, aceeaşi curte de apel a pronunţat Decizia nr. 205 din 18 noiembrie 2002, prin care a fost admisă în parte contestaţia, a fost anulată Decizia nr. 69/2002 emisă de primarul comunei Şimnicu de Sus şi a fost obligată pârâta să-i acorde reclamantului măsuri reparatorii, în echivalent, în limita sumei de 72.185.910 lei, pentru terenul în suprafaţă de 1770 mp, sumă stabilită pe baza raportului de expertiză tehnică efectuat în apel.
Împotriva acestei ultime decizii au declarat recurs ambele părţi.
Contestatorul şi-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct.10 din C. proc. civ. şi a susţinut că în mod greşit a procedat instanţa de apel revenind asupra dispoziţiei privitoare la completarea expertizei tehnice.
Prin recursul său, pârâta a invocat prevederile art. 304 pct.9 din C. proc. civ., susţinând că se impunea respingerea cererii, deoarece terenul în litigiu a fost solicitat de reclamant şi în temeiul Legii nr. 18/1991 şi că numai prefectura are calitate procesuală pasivă în cererea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent.
Recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce vor urma.
Anulând sentinţa tribunalului şi reţinând cauza pentru judecarea în fond a litigiului, curtea de apel a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru individualizarea terenului şi stabilirea valorii acestuia.
La dosar a fost depus raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul Ş.V., a cărui completare a fost dispusă de instanţă la termenul din 30 septembrie 2002, conform obiecţiunilor formulate de contestator, probă asupra căreia a revenit însă nejustificat, fără nici o motivare şi a soluţionat cauza în fond.
Procedând astfel, instanţa a încălcat prevederile art. 129 alin. (5) din C. proc. civ., privitoare la exercitarea rolului activ de către judecători şi au pronunţat o decizie a cărei casare se impune.
În consecinţă, recursurile urmează a fi admise, conform art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., a fi casată Decizia atacată şi a fi trimisă cauza, aceleiaşi instanţe, pentru completarea probelor cu supliment la expertiza tehnică sau cu o nouă expertiză.
Cu ocazia rejudecării cauzei, urmează a fi analizate şi celelalte critici, printre care se numără şi cea referitoare la lipsa calităţii procesuale pasive a primăriei în cererea referitoare la plata măsurilor reparatorii prin echivalent, excepţie invocată pentru prima dată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul D.M. şi de pârâta Primăria Comunei Şimnicu de Sus – judeţul Dolj.
Casează Decizia nr. 205 din 18 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5000/2002. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 494/2002. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... → |
|---|
