CSJ. Decizia nr. 50/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 50D O S A RNR. 850 / 2002
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâţii Corpul Gardienilor Publici al judeţului Hunedoara şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 183/A din 19 octombrie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia civilă.
La apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât Corpul Gardienilor Publici al judeţului Hunedoara, prin avocat O.M.şi intimaţii reclamanţi C.T.personal şi asistat de avocat M.A., H.E., M.I. şi M.D., toţi reprezentaţi de acelaşi avocat, lipsind recurenta-pârâtă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, intimata-reclamantă A.M. şi intimatul-pârât Consiliul local Deva.
Procedura completă.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie aspectul referitor la legalitatea hotărârii pronunţate în apel, prin care a fost soluţionat doar unul din cele două apeluri declarate în cauză.
Avocat O.M. solicită admiterea recursului declarat de Corpul Gardienilor Publici al judeţului Hunedoara, casarea ambelor hotărâri şi, pe fond, respingerea acţiunii.
Referitor la celălalt recurs, avocat O.M. pune, de asemenea, concluzii de admitere.
Avocat M.A. depune la dosar dovada suspendării soluţionării notificării formulate de Primăria Municipiului Deva până la judecarea procesului de revendicare aflat pe rolul instanţei. Aceasta solicită respingerea celor două recursuri, precizând că, în opinia sa, instanţa de apel s-a pronunţat asupra ambelor apeluri.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii în sensul admiterii recursurilor formulate, casarea deciziei şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă, pentru rejudecarea apelurilor.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 33 din 1 martie 2001 Tribunalul Hunedoara – Secţia civilă a admis acţiunea formulată de reclamanţii H.E., M.I., M. D., C.T.şi A.M. împotriva pârâţilor Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Local Deva şi Corpul Gardienilor Publici al judeţului Hunedoara şi a constatat că imobilul înscris în CF 3139 Deva nr. top. 228, 229, casă, curte şi grădină în suprafaţă de 1990 mp, situat în Deva, str. G.Bariţiu nr. 5, a trecut fără titlu în proprietatea statului.
Au fost obligaţi pârâţii să recunoască dreptul de proprietate şi să predea în posesie şi folosinţă imobilul menţionat şi totodată să se abţină pe viitor de a face orice act care să tulbure dreptul de proprietate al reclamanţilor. S-a dispus revenirea la situaţia anterioară de carte funciară.
Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia civilă, prin Decizia nr. 183/A din 19 octombrie 2001, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Corpul Gardienilor Publici al judeţului Hunedoara.
Împotriva deciziei dată în apel în termen legal au declarat recurs pârâţii Corpul Gardienilor Publici al judeţului Hunedoara şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara – Deva, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, ca reprezentant al Statului Român.
În motivarea recursului declarat de pârâtul Corpul Gardienilor Publici al judeţului Hunedoara se face o amplă referire la probele administrate în cauză şi s-a concluzionat că instanţele au acordat mai mult decât au cerut reclamanţii şi că nu s-au pronunţat pe probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii; în acelaşi recurs se reproşează instanţelor că au rezolvat greşit excepţia puterii lucrului judecat şi că au ignorat prevederile art. 16, 17, 18 şi 24 din Legea nr. 10/2001.
Pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara susţine în recursul declarat că nu are calitate procesuală pasivă şi critică soluţia adoptată de instanţe referitor la excepţia puterii lucrului judecat invocată în apărare, precum şi împrejurarea că instanţele nu au rezolvat acţiunea reclamanţilor în cadrul legislativ constituit de Legea nr. 10/2001.
Recursurile sunt fondate pentru un motiv de ordine publică ce a fost invocat şi urmează a fi rezolvat conform art. 306 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă.
Astfel, împotriva sentinţei tribunalului prin care a fost admisă acţiunea reclamanţilor în revendicare imobiliară au declarat apeluri motivate atât pârâtul Corpul Gardienilor Publici al judeţului Hunedoara, cât şi pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara pentru Ministerul Finanţelor Publice ca reprezentat al Statului Român (fila 7 dosar apel).
Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia civilă, atât prin minută (rezultatul deliberării – fila 109 apel), cât şi prin dispozitivul deciziei recurate s-a pronunţat numai cu privire la primul apel, omiţând să se pronunţe cu privire la apelul motivat al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Hunedoara ca reprezentantă judiciară a Ministerului Finanţelor Publice.
Potrivit art. 296, partea I-a din Codul de Procedură Civilă, instanţa de apel poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată.
Judecata în faţa instanţei de apel se finalizează, de principiu, printr-o decizie, prin care trebuie să se hotărască, în concret, dacă se admite sau se respinge calea de atac exercitată, acestea fiind, de altfel, soluţiile principale ce se pot pronunţa în apel, deşi legislaţia noastră procesuală nu face în mod expres referire la ele, după cum nu prevede obligativitatea pronunţării şi corelativ, sancţiunea, pentru nepronunţarea asupra tuturor apelurilor ce s-au exercitat în aceeaşi cauză.
Nu mai puţin adevărat este că apelul este o cale devolutivă de atac ce conduce la rejudecarea pricinii în fond. Cu toate că în legislaţia noastră procesuală, în principiu, devoluţiunea este totală şi completă, totuşi, efectul devolutiv nu vizează, cu necesitate, toate problemele de fapt şi de drept care s-au pus înaintea primei instanţe, ci numai acelea care sunt criticate expres sau implicit de către apelant.
Din perspectiva unei atari interpretări rezultă obligaţia instanţei de apel de a se pronunţa cu privire la toate apelurile exercitate în cauză, nefiind permis instanţei să opereze o selecţie în sensul de a cerceta unele din apeluri, iar pe altele să le ignore ori să le omită. Aceasta cu atât mai mult cu cât Decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă, având autoritate de lucru judecat, şi care, în principiu, poate fi pusă în executare silită.
Cum prin nepronunţarea asupra apelului exercitat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, în numele Ministerului Finanţelor Publice, i s-a răpit părţii un grad de jurisdicţie, se constată că aceleeaşi pârâte, i s-a pricinuit, în sensul art. 105 din Codul de Procedură Civilă, şi o vătămare ce nu se poate înlătura altfel decât prin anularea actului procedural îndeplinit cu încălcarea legii, respectiv Decizia recurată, cu consecinţa casării ei şi a reluării judecăţii în apel, iar criticile aduse de recurenţi vor fi analizate, sub formă de apărări, în rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâţii Corpul Gardienilor Publici al judeţului Hunedoara şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara – Deva, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 183/A din 19 octombrie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza, pentru rejudecarea apelurilor, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 499/2002. Civil. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 5000/2002. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
