ICCJ. Decizia nr. 509/2002. Civil. Litigiu de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTEDE CASAŢIEŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 509.
Dosar nr. 4494/2002
Şedinţa publicăde la2decembrie2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul G.A. a chemat în judecată pe pârâtulMinisterul Apărării Naţionale – UM nr. 0259 Alba Iulia, pentru a fi obligat la plata sumei de 86.725.600 lei reţinută cu titlu de impozit din plăţile compensatorii şi ajutorul acordat la trecerea în rezervă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost cadru militar la UM nr. 0259 Alba Iulia iar la data de 20 iunie 2000 a fost trecut în rezervă cu drept de pensie de serviciu, beneficiind de ajutor pentru activitatea depusă egal cu 20 solde brute, în sumă totală de 216.813.772lei, din care, în mod greşit i s-a reţinut, înbaza OG nr. 73/1999 un impozit în cuantum de 86.725.600 lei.
Tribunalul Alba, prin sentinţa civilă nr. 309 din 1 octombrie 2001, a admis acţiunea reclamantului, a obligat pârâtul la plata sumei de 86.720.600 lei reţinută cu titlu de impozit şi de asemenea a obligat chematul în garanţie, Ministerul Finanţelor Publice la restituirea aceleiaşi sume către pârât, deoarece reprezintă o plată nedatorată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că art. 23 lit. b) din OG nr. 73/1999 asimilează cu salariu, în vederea impunerii, orice alte drepturi acordate cadrelor militare potrivit legii. Că drepturile au fost acordate reclamantului potrivit art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 138/1999,respectiv 20 de solde brute în sumă de 216.813.722 lei sunt ajutoare de sprijin cu destinaţie specială scutite de impozit în conformitate cu art. 5 pct. 1 din OG nr. 73/1999, astfel că reţinerea impozitului din ajutorul neimpozabil, în temeiul art. 23 lit. b) din OG nr. 73/1999 sau calcularea acestuia în funcţie de solda lunarănetă sunt nelegale.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia civilă nr. 261 din 11 februarie 2002 a respins ca nefondat recursul declarat de Ministerul Apărării Naţionale – UM nr. 0259 Alba Iulia, împotriva sentinţei civile nr. 309 din 1 octombrie 2001 a Tribunalului Alba, cu motivarea că drepturile băneşti acordate militarilor la trecerea în rezervă sunt definite de art. 31 din Legea nr. 138/1999 ca fiind ajutoare neimpozabile astfel că sumele primite la trecerea în rezervă nu sunt supuse impozitului.
Împotriva hotărârilor mai sus menţionate, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie pe motiv că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, întrucât la data trecerii în rezervă a reclamantului – iunie 2000 – prevederile art. 7 din OG nr. 7/1998 precum şi cele ale art. 31 din Legea nr. 138/1999 erau abrogate de art. 86 din OG nr. 73/1999, astfel încât pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, în mod corect, a aplicat baremul de impozitare stabilit conform dispoziţiilor art. 8 din OG nr. 73/1999 plăţilor compensatorii şi ajutorului acordat reclamantului.
Recursul în anulare este fondat.
Reclamantul G.A. a fost cadru militar al Ministerului Apărării Naţionale – UM nr. 0259 Alba Iulia. În cursul lunii iunie 2000 prin Ordin al ministrului a fost trecut în rezervă cu drept de pensie de serviciu.
La data trecerii în rezervă, reclamantul a beneficiat de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară brută şi cu vechimea efectivă ca militar, conform art. 31 din Legea nr. 138/1999 în cuantum de 20 de solde lunare brute, potrivit art. 7 din OG nr. 7/1998. Reclamantul nu a contestat modul de calcul al respectivei sume ci faptul că aceasta a fost supusă impozitării în condiţiile OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit şi HG nr. 1066/1999 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OG nr. 73/1999, iar instanţele au apreciat că reclamantul nu datorează vreo sumă de bani cu titlul de impozit.
Soluţia instanţelor este greşită.
Astfel, potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999 privitoare la salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută, însă acest text de lege trebuie raportat la dispoziţiile art. 5 din OG nr. 73/1999 care deşi confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totuşi ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.
Or, faţă de împrejurarea că însăşi Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar şi la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat apare cu evidenţă că veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în condiţiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariaţi şi prin urmare sunt supuse impozitării în condiţiile OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit.
În sensul celor menţionate mai sus sunt şi Normele Metodologice pentru aplicarea OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit aprobate prin HG nr. 1066 din 24 decembrie 1999 care referindu-se la art. 5 din Ordonanţă, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile şi nu se impozitează, între care şi ajutoarele.
Din examinarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinaţie specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soţiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii, ajutorul de urgenţă acordat de guvern şi de primari în situaţii de necesitate, ajutorul de înmormântare etc.
Textul de lege mai sus menţionat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu o soldă lunară brută.
Prin urmare, aceste ajutoare fiind de natură salarială şi având ca bază de solda brută urmează a fi impozitate ca orice impozit brut.
De altfel, art. 86 din OG nr. 73/1999 statuează expres că se abrogă orice dispoziţii contrare menţionatei ordonanţe, ceea ce confirmă o dată în plus intenţia legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.
În ceea ce priveşte ajutorul acordat reclamantului potrivit art. 7 din OG nr. 7/1998 calculat tot în raport cu solda brută şi neimpozitată, art. 86 din OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit menţionează expres abrogarea acestui text cu privire la neimpozitarea respectivelor venituri, şi prin urmare reclamantul datorează impozit şi pentru aceste sume.
Pe de altă parte, este evidenţiat şi faptul că în art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit care enumeră veniturile scutite de impozitul pe venit figurează doar plăţile compensatorii şi ajutoarele calculate în baza soldei lunare nete. Or, în speţă, ajutorul acordat reclamantului pentru activitatea depusă, a fost acordat în raport de solda lunară brută şi prin urmare şi din această perspectivă acest venit era impozabil.
Faţă de cele ce preced, urmează a se admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţieîmpotriva deciziei civilenr.261 din 11 februarie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, precum şi a sentinţei civile nr. 309 din 1 octombrie 2001 a Tribunalului Alba, ce se vor casa, iar pe fond se va respinge acţiunea reclamantuluiG.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia civilă nr. 261din 11 februarie 2002a Curţii de Apel Alba Iulia, precum şi sentinţa civilă nr. 309 din 1 octombrie 2001 a Tribunalului Alba şi pe fond respinge acţiunea formulată de G.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi2decembrie2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 509/2002. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 5095/2002. Civil. Pretentii. Recurs în anulare → |
|---|
