CSJ. Decizia nr. 519/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 519
Dosar nr.3070/2002
Şedinţa publică din 12 februarie2003
S-a luat în examinare recursuldeclarat de reclamanţii T.I.H., T.C..S. şi R.D.M.împotriva deciziei nr. 65din13 mai 2002a Curţii de Apel Craiova – Secţia civilă.
La apelul nominals-au prezentat mandatarul R.R.V.M.G.pentru recurenţii-reclamanţi T.I.H.şi R.D.M., consilierul juridic B.E.pentru Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, lipsind recurentul-reclamant T.C.S. şi intimata-pârâtă S.C."I."SA Corabia.
Procedura completă.
Curtea, luând act că nu sunt cereri prealabile, a acordat cuvântul părţilor pe motivele de recurs.
Mandatarul R.R.V.M.G.a depus concluzii scrise în susţinerea recursului.
consilier juridic B.E.a solicitat respingerea recursului invocând lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice.
Reprezentanta Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii T.H., R.D.M.şi T.C.S. au chemat în judecată S.C."I."SA Corabia şi Statul Român prin Ministerul de Finanţe, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună restituirea în natură a imobilului situat în oraşul Corabia, Str. Tudor Vladimirescu nr.105 precum şi restituirea în echivalent bănesc a bunurilor mobile care au existat în imobil.
În motivarea cererii au arătat că imobilul a fost proprietatea autorului lor I.N.T.şi a fost folosit atât ca locuinţă cât şi pentru un cuptor de pâine. În baza Legii nr.10/2001 au notificat pârâta S.C."I." SA Corabia, actuala posesoare a imobilului, aceasta din urmă refuzând să-l restituie în natură sau să facă oferte privind plata echivalentului bănesc al bunurilor revendicate.
Tribunalul Olt – Secţia civilă prin sentinţa nr. 261 din 28 noiembrie 2001 a respins cererea formulată de reclamanţi ca inadmisibilă, cu motivarea că aceştia nu au făcut dovada demersului lor administrativ, respectiv a notificării formulate.
Reclamanţii au declarat apel împotriva acestei hotărâri, arătând că este nelegală întrucât contravine dispoziţiilor Legii nr.10/2001 a cărei procedură au respectat-o. În acest sens au depus copia notificării formulate către S.C."I."SA Corabia.
Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr.65 din 13 mai 2002 a respins ca nefondat apelul.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că reclamanţii nu au făcut dovada calităţii lor procesuale active şi a faptului că autorul lor a fost proprietarul imobilului în litigiu. Pentru aceste considerente, chiar dacă s-a făcut dovada notificării, s-a menţinut soluţia instanţei de fond ca temeinică şi legală.
Împotriva deciziei sus menţionate au formulat recurs reclamanţii arătând că prin actele de stare civilă au dovedit calitatea lor procesuală activă, că datorită deportărilor din epocă, la care au fost supuşi membrii familiei, nu au putut dezbate succesiunea, că potrivit Legii nr.10/2001 se consideră acceptare tacită a moştenirii cererea formulată pentru restituirea imobilelor de către foştii proprietari deposedaţi şi nu în ultimul rând că au respectat procedura instituită de lege, notificând atât Primăria Corabia cât şi societatea comercială, posesoarea actuală a bunului. Au solicitat casarea hotărârilor anterioare şi admiterea cererii formulate pe fond, de restituire a imobilului.
Recursul este fondat şi se va admite în limitele şi pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor Legii nr.10/2001 imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află la intrarea în vigoare a legii se restituie, în principiu, în natură persoanelor îndreptăţite, respectiv proprietarilor imobilelor la data preluării abuzive a acestora, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3 lit. a), sau moştenitorilor persoane fizice îndreptăţite, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (2).
Persoana juridică sesizată cu notificarea şi actele doveditoare este obligată să se pronunţe prin decizie sau dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură.
Dispoziţiile art. 24din Legea nr.10/2001 impun obligaţia deţinătorului notificat al imobilului ca prin decizie/dispoziţie motivată să propună persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent,atunci când bunul imobil nu poate fi restituit în natură.
Împotriva deciziei sau a dispoziţiei care cuprinde oferta de restituire prin echivalent corespunzător valorii imobilului dacă a refuzat oferta, persoana îndreptăţită are deschisă calea unei acţiuni în justiţie, în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.
Deşi prevederile legii nu reglementează expres, mutatis mutandis, acţiunea în justiţie poate fi deschisă de persoana îndreptăţită şi atunci când Decizia sau dispoziţia nu cuprinde o ofertă de restituire prin echivalent sau dacă aceasta conţine o respingere a cererii ca nefondată sau neîntemeiată.
Rezultă cu evidenţă din actele cauzei că reclamanţii au notificat persoana juridică deţinătoare a imobilului, care prin adresa nr.555 din 19 iulie 2002 a răspuns că numai în baza unei hotărâri judecătoreşti irevocabile se poate restitui bunul imobil.
La data de 16 octombrie 2001 reclamantul formulează acţiunea introductivă iar în cursul soluţionării apelului unitatea deţinătoare S.C."I." SA Corabia, comunică instanţei de judecată, ca urmare a dispoziţiilor din încheierea de şedinţă din 4 martie 2002, copie a deciziei nr.28 din 29 martie 2002, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură, pentru lipsa dovezilor privind identificarea bunului imobil şi a calităţii de persoană îndreptăţită.
Prin întâmpinarea depusă în apel societatea comercială deţinătoare a arătat că au depus notificări pentru imobilul în litigiu şi alte persoane, care se considerau îndreptăţite.
Se reţine în primul rând că instanţele nu au determinat în baza dispoziţiilor art. 129 C.proc.civ. cadrul procesual în limitele căruia instanţa era obligată să se pronunţe.
Potrivit principiului disponibilităţii, care guvernează procesul civil, partea care formulează cererea de chemare în judecată este datoare să determine obiectul acţiunii, instanţa fiind ţinută de a soluţiona cauza în perimetrul acestuia.
Or, cum reclamantul avea la dispoziţie atât o acţiune în justiţie contra refuzului unităţii notificate de restituire a bunului, întemeiată în drept pe Legea nr.10/2001 cât şi o acţiune în revendicare directă, de restituire în natură, instanţele trebuiau să clarifice acest aspect, de care depindea soluţionarea litigiului.
În lipsa acestei determinări examinarea fondului cauzei este imposibilă, soluţiile procesuale anterioare fiind supuse casării.
Cu prilejul rejudecării în raport de calificarea juridică dată acţiunii introductive, instanţa va analiza dacă reclamanţii sunt persoane îndreptăţite potrivit Legii nr.10/2001, dacă justifică calitatea procesual activă, în cadrul unei acţiuni în revendicare, dovezile în identificarea bunului a cărui restituire s-a solicitat privind persoanele care au calitate procesuală pasivă, precum şi a modalităţii de preluare a bunului revendicat care nu a fost precizată.
Totodată, având în vedere, pe de o parte, termenele prevăzute de Legea nr.10/2001, privind notificarea, comunicarea răspunsului unităţii deţinătoare şi a exercitării căilor de atac împotriva deciziei/dispoziţiei unităţii deţinătoare privind restituirea bunului imobil sau a refuzului de restituire, iar pe de altă parte, imprescriptibilitatea acţiunii în revendicare, instanţa investită cu rejudecarea cauzei va stabili dacă s-a respectat procedura instituită de legea specială sau dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de revendicarea imobiliară.
Pentru cele ce preced recursul se consideră fondat şi va fi admis în baza arat. 312 şi 313 C.proc.civ., urmând a se casa hotărârile pronunţate anterior şi a se trimite cauza la aceeaşi instanţă de fond pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii T.I.H., T.C.S. şi R.D.M. împotriva deciziei nr. 65 din 13 mai 2002 a Curţii de Apel Craiova – Secţia civilă.
Casează Decizia recurată precum şi sentinţa nr. 261 din 28 noiembrie 2001 a Tribunalului Olt – Secţia civilă.
Trimite cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi12 februarie2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5194/2002. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 518/2002. Civil. Ordonanta de adjudecare.... → |
|---|
