ICCJ. Decizia nr. 523/2002. Civil. Constatare nulitate hotarâre. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 523.
Dosar nr. 5286/2002
Şedinţa publică din 8 decembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin acţiunea formulată, la data de 9 februarie 2001, R.N.P - D.S. Piatra Neamţ, a chemat în judecată pe pârâţii Comisia Judeţului Iaşi pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, Centrul Eparhial Iaşi şi toate celelalte unităţi de cult ortodoxe situate pe raza Judeţului Iaşi (denumite în cerere), solicitând a se constata nulitatea absolută a hotărârii nr. 233 din 21 decembrie 2000 prin care s-a stabilit, în favoarea pârâtelor, dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1546 ha teren cu vegetaţie forestieră.
In motivarea acţiunii, reclamantaa arătat că nelegal, prin hotărârea nr. 233/2000 a Comisiei Judeţene Iaşi de aplicare a Legii nr. 18/1991, s-a reconstituit pârâtelor dreptul de proprietate, întrucât terenul nu a fost niciodată în proprietatea lor, ci a fost trecut în proprietatea Statului, în 1948, de la Fundaţia Epitropia Generală a Spitalelor „Sfântul Spiridon" Iaşi.
Prin cerere reconvenţională, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, în nume propriu şi pentru 136 unităţi de cult, a solicitat obligarea Direcţiei Silvice Iaşi şi Neamţ, a Inspectoratului Silvic Teritorial Iaşi să pună în posesie, cu suprafeţelede teren respective, unităţile de cult înscriseîn anexele 55 ale Hotărârii Comisie Judeţene Iaşi şi să le predea comisiilor locale, ale căror propuneri au fost validate.
Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 2425 din 14 mai 2001, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991; a respins acţiunea formulată de R.N.P. D.S. Piatra Neamţ şi continuată de D.S. Iaşi, a respins cererea reconvenţională, a respins cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de pârâte, în contradictoriu cu D.S. Iaşi, a luat act de renunţarea pârâtelor la judecata cererii de chemare în judecată a altor persoane formulată în contradictoriu cu I.S.T. Iaşi.
S-a reţinut în esenţă că, în mod corect, în temeiul art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, s-a reconstituit pârâtelor dreptul deproprietate asupra celor 1546 ha teren cu vegetaţie forestieră.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanta R.N.P. D.S. Iaşi precum şi pârâta Mitropolia Moldovei şi Bucovinei.
În această fază procesuală, a judecăţii în apel, au formulat cereri de intervenţie în interesul pârâtelor, Primăriile şi Comisiile Locale de aplicare a Legii fondului funciar din comunele: Voineşti, Mogoşeşti, Cotnari, Tibana, Iaşi, Moldova, Scînteia, Goleşti, Bîrnova, Bosia, Grajduri, Răducăneni, Tomeşti, precum şi Comisia municipală Iaşi de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi Primăria Municipiului Iaşi.
Tribunalul Iaşi, prin Decizia civilă nr. 2961 din 29 noiembrie 2001, a disjuns judecarea recursului formulat de R.N.P. D.S. Iaşi, de cererea de apel formulată de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, în nume propriu şi pentru 136 unităţi de cult, şi de cererile deintervenţie menţionate, fixând termende judecată la 17 ianuarie 2002 pentru judecata apelului – şi a respins recursul R.N.P.
Mai departe, prin Decizia civilă nr. 247 din 14 februarie 2002 aceeaşi instanţă, Tribunalul Iaşi, a respins apelul declarat de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, împotriva sentinţei civile nr. 8425/2001 a Judecătoriei Iaşi, pe care a menţinut-o, respingând şi cererile deintervenţie formulate în apel.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Iaşi, care, prin Decizia civilă nr. 1036 din 3 iulie 2002, a anulat recursurile declarate de Comisiile locale de fond funciar, prin reprezentant G.C. împotriva deciziei civile nr. 247 din 14 februarie 2002 a Tribunalului Iaşi şi a respins recursul declarat de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei.
Împotriva sentinţei civile nr. 8425 din 14 mai 2001 a Judecătoriei Iaşi şi a deciziei civile nr. 2961 din 29 noiembrie 2001 a Tribunalului Iaşi, în temeiul prevederilor art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a promovat recurs în anulare, considerând că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Se arată în dezvoltarea motivelor recursului în anulare că, în mod nelegal, Tribunalul Iaşi a procedat la transformarea apelului în recurs, întrucât acţiunea formulată de reclamantă trebuia să urmeze regulile dreptului comun, cu parcurgerea tuturor gradelor de jurisdicţie, aplicaţiunea prevederilor art. 2821 C. proc. civ. fiind eronată;
Pe fond, faţă de materialul probator administrat în cauză, s-a reţinut de asemenea eronat, apartenenţa Epitropiei Spitalelor „Sfântul Spiridon" din Iaşi la Episcopia Moldovei. Aceasta întrucât, ca persoană juridică de utilitate publică, înfiinţată încă din anul 1757 ca instituţie de asistenţă medicală publică din Moldova, a dobândit astfel în proprietate majoritatea moşiilor şi pădurilor din Moldova, funcţionând până la lichidarea sa conform actelor de fondare şi a actelor ei constitutive, ca instituţie independentă.
Astfel – se susţine mai departe în recurs, - în modnetemeinic s-a reconstituit dreptul de proprietate unităţilor bisericeşti şi Mitropoliei Moldovei, instanţele nesocotind şi prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., fiind necesară administrarea de probe suplimentare, cu acte şi eventual expertize, pentru a se lămuri regimul juridic al terenului în litigiu, urmând ca ulterior, să se constate care dintre părţile implicate l-au deţinut în proprietate la data preluării de către stat, în anul 1948.
Recursul în anulare este întemeiat, potrivit celor ce urmează:
Tribunalul Iaşi, prin Decizia civilă nr. 2961 din 29 noiembrie 2001, a calificat, drept recurs, apelul declarat de R.N.P. împotriva sentinţei civile nr. 8425/2001 a Judecătoriei Iaşi, dispunând disjungerea acestuia (judecatapoi astfel), în considerarea (cu totul sumară) a dispoziţiilor art. 2821 C. proc. civ., având în vedere, la modul general obiectul cererii şi data pronunţării hotărârii.
Ar rezulta din aceste afirmaţii că instanţa a procedat astfel, în raport de prevederile alin. (2) ale art. 2821 C. proc. civ., potrivit cărora, hotărârile instanţelor judecătoreşti prin care se soluţionează plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi a altor organe cu astfel de activitate, nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel.
Acest text a fost introdus prin art. I pct. 94 din OUG nr. 138/2000.
Numai că, în adevăr, aşa cum sesusţine în recursulîn anulare, în speţă, nu este vorba de soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unei hotărâri a autorităţii administrative cu activitate jurisdicţională, de către cel îndreptăţit la aceasta, ca parte a raportului juridic respectiv, pe baza căruia s-a emis hotărârea Comisiei Judeţene de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Din acest punct de vedere şi cu referire desigur la teza ultimă cuprinsă în alin. (2) al art. 2811 C. proc. civ., Legea nr. 18/1991 – aplicabilă în speţă, modificată prin Legea nr. 169/1997 cuprinde dispoziţii speciale de ordin procedural din care rezultă, neechivoc, că în toate cazurile în care legea prevede nulitatea unor operaţiuni sau acte juridice, litigiul se judecă potrivit dreptului comun şi nu procedurii speciale prevăzute în lege (art. 63), aceeaşi dispoziţie fiind cuprinsă în art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 după care, nulitatea poate fi invocată... şi de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluţionarea cererilor este de competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun, care au plenitudine de jurisdicţie.
În acest sens, art. 60 din Legea nr. 18/1991 republicată, prevede că terţii care au fost vătămaţi în drepturile lor prin hotărârea comisiei judeţene... ori în alt mod,..., nu pot folosi decât calea acţiunilor de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, în special revendicarea şi nu procedura prevăzută în lege.
Or, în speţă, cererea introductivă de instanţă, faţă de cele arătate, are indiscutabil caracterul unei acţiuni de drept comun, având ca obiect nulitatea unei operaţiuni sau act juridic, una dintre nulităţile prevăzute de principiu, în art. III din Legea nr. 169/1997 reclamanta, în mod cert, având calitatea de terţ, pretins vătămat în drepturile sale, faţă de raportul juridic determinat prin emiterea hotărârii Comisiei Judeţene de aplicarea Legii nr. 18/1991.
Faţă de cele arătate, conform art. 282 C. proc. civ., în speţă, hotărârea pronunţată în primă instanţă de Judecătoria Iaşi – sentinţa civilă nr. 8425/2001 este supusă apelului la tribunal, judecata trebuind a parcurge toate cele trei grade de jurisdicţie prevăzute de lege.
Aşa fiind, în mod eronat Tribunalul Iaşi a calificat apelul declarat de reclamantă ca fiind recurs, soluţionându-l ca atare, cu privarea părţii de exercitarea unei căi de atac, specifice princaracterul său devolutiv, situaţie în care hotărârea dată astfel se cere a fi casată, pe acest temei spre rejudecare.
Mai departe, cum astfel Decizia civilă nr. 2961 din 29 noiembrie 2001 a Tribunalului Iaşi, este desfiinţată, nemai existândjuridic şi măsura disjungerii luată prinaceeaşi hotărâre apare ca nelegală, în mod necesar trebuind a fi casate şi hotărârile date în urma acestei măsuri, respectiv Decizia civilă nr. 247 din 14 februarie 2002 aTribunalului Iaşi şi Decizia civilă nr. 1036 din 3 iulie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, reluarea judecăţii urmând a avea loc în mod unitar, pentru ambele apeluri declarate de părţi, în cauză.
Cercetarea celorlalte motive de recurs devenind inutilă, faţă de cele arătate, recursul în anulare urmează a fi admis, a se casa hotărârile menţionate şi a se trimite cauzaTribunalului Iaşi pentru rejudecarea apelurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva sentinţei civile nr. 8425 din 14 mai 2001 a Judecătoriei Iaşi şi a deciziei civile nr. 2961 din 29 noiembrie 2001 a Tribunalului Iaşi.
Casează această din urmă decizie, precum şi Decizia civilă nr. 247 din 14 februarie 2002 a Tribunalului Iaşi şi Decizia civilă nr. 1036 din 3 iulie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
Trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la Tribunalul Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 521/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5233/2002. Civil. Rectificare Carte Funciara.... → |
|---|
