ICCJ. Decizia nr. 5238/2002. Civil. Uzucapiune. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5238
Dosar nr. 4472/2002
Şedinţa publică din 9 decembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. La data de 10 octombrie 2002 s-a înregistrat recursul în anulare declarat de procurorul general pe temeiul din art. 330 pct. 2 C. proc. civ., contra deciziei civile nr. 2656 din 10 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti prin care s-a confirmat Decizia civilă nr. 1572/2001 a Tribunalului Bucureşti şi sentinţa civilă nr. 23849/2000 care au respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare pe motiv că hotărârea atacată (sentinţa civilă nr. 11746 din 20 iunie 2000 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti) nu este irevocabilă, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
Se mai susţine, ca o esenţială nelegalitate, că în proces a fost citată ca pârâtă o persoană decedată încă din anul 1981, iar succesoarea nu a avut cum să ia cunoştinţă de proces şi de a exercita calea de atac a apelului şi, apoi, eventual a recursului.
În sfârşit, se relevă că instanţa trebuia să constate că acea cerere, intitulată contestaţie în anulare, este de fapt, o cerere de apel contra sentinţei atacate.
2. Recursul în anulare este fondat.
2.1. La data de 21 aprilie 2000 reclamantul C.I. a cerut, în contradictoriu cu pârâta T.D. să se constate că a devenit proprietar, prin uzucapiunea de 30 de ani, asupra imobilului din Bucureşti, (teren de 305, 85 mp şi construcţie degradată).
În cerere reclamanta a indicat adresa pârâtei la cea a imobilului unde a fost citată, iar prin sentinţa civilă nr. 11746 din 20 iunie 2000 Judecătoria sectorului 1 a admis acţiunea şi a constatat dreptul de proprietate pretins de reclamantă.
Sentinţa a fost comunicată pârâtei la adresa imobilului unde a şi fost citată.
2.2. La data de 28 august 2000 A.M., sora pârâtei T.D., a înregistrat contestaţia în anulare contra sentinţei, în bazaart. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocând că este succesoarea acesteia (decedată la 14 octombrie 1981), fiind inadmisibil ca reclamantul (nepotul său) să o cheme în judecată şi să-i indice adresa de citare la cea a imobilului.
Prin sentinţa civilă nr. 23849 din 11 decembrie 2000 aceeaşi instanţă a respins contestaţia ca inadmisibilă reţinând, în esenţă, că hotărârea atacată nu este irevocabilă, astfel că nu se încadrează în dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Apelul a fost respins prin Decizia contestatoarei nr. 1572 din 8 mai 2001, iar recursul, de asemenea, prin Decizia civilă nr. 2656 din 10 octombrie 2001, pentru aceleaşi considerente.
2.3. Părţile în procesul civil
Potrivit art. 41 C. proc. civ., pot sta în proces numai persoanele care au folosinţa drepturilor civile, iar, conform art. 43 lipsa capacităţii de exerciţiu poate fi invocată în orice stare a pricinii.
Chemarea în judecată a unei persoane decedate, cu aproape zece ani în urmă şi indicarea adresei de citare la imobilul pretins uzucapat constituie, în mod evident, un act grav de exercitare a drepturilor civile şi procesuale cu rea credinţă în (sensul dat şi sancţionat prin art. 723 C. proc. civ. („Drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea cărora au fost recunoscute de lege").
Sentinţa civilă atacată a fost comunicată pârâtei decedate, iar contestaţia în anulare a fost introdusă de succesoarea acesteia, care, la rândul ei a decedat, la 24 octombrie 2002, acţiunea fiind continuată de A.M., legitimat, ca fiu, prin certificatul de moştenitor nr. 189 din 12 noiembrie 2002.
2.4. Sentinţa atacată a rămas irevocabilă în raporturile între „părţile" în proces, întrucât nu a fost apelată.
Potrivit art. 317 alin.(1) C. proc. civ.:
„Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare ... numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii".
Contestatoarea avea calitate procesuală activă, iar procedura de citare cu autoarea ei, cât şi cu ea nu a fost îndeplinită, astfel că instanţele erau obligate să aplice dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., şi să anuleze sentinţa pronunţată în contradictoriu cu o persoană decedată.
Aşadar, în speţă toate cele trei instanţe au comis o gravă şi esenţială încălcare a principiilor de bază ale procesului civil şi a garanţiilor privind drepturile de apărare, ceea ce echivalează cu o esenţială încălcare a legii în sensul art. 300 pct. 2 C. proc. civ., ceea ce implică anularea deciziei atacate, admiterea recursului şi casarea ambelor hotărâri, conform art. 313 C. proc. civ.
În consecinţă, evocând fondul, contestaţia în anulare va fi admisă, iar sentinţa civilă nr. 11746 din 20 iunie 2000 desfiinţată şi cauza se va trimite Judecătoriei sectorului 1 pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia nr. 2656 din 10 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, Decizia nr. 1572 din 8 mai 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sentinţa civilă nr. 23849 din 11 decembrie 2000 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Admite contestaţia în anulare formulată de A.M., continuată de M.A.şi anulează sentinţa civilă nr. 11746 din 20 iunie 2000 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti şi trimite cauza aceleiaşi judecătorii pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 523/2002. Civil. Revendicare. Recurs | CSJ. Decizia nr. 521/2002. Civil → |
|---|
