CSJ. Decizia nr. 550/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 550
Dosar nr.2368/2002
Şedinţa publică din 14 februarie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanţii C.I.C.şi M.H.D. împotriva deciziei nr.117/Adin5 martie 2002a Curţii de ApelBucureşti – secţia a III – a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat recurenţii-reclamanţi prin avocat P.I.şi intimatul-pârât Consiliul General al Municipiului Bucureşti prin consilier juridic O.O.
Procedura completă.
Avocat P.I.a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, precizând că imobilul a fost demolat.
Consilier juridic O.O. a cerut respingerea recursului, soluţiile instanţelor sunt temeinice şi legale.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului, în raport de obiectul de despăgubirilor, instanţa de apel corect a anulat apelul ca netimbrat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
C.I.C.şi M.H.D.au chemat în judecată Consiliul General al Municipiului Bucureşti solicitând obligarea acestuia la plata despăgubirilor în valoare de 250.000.000 lei, cuvenite pentru imobilul situat în Bucureşti, str. Traian nr. 4, Sector 3, preluat de stat cu încălcarea prevederilor Decretului nr.92/1950.
Prin sentinţa civilă nr. 243 din 11 aprilie 2001 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI – a a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată, reţinându-se că statul a devenit proprietar al imobilului în baza Decretului nr. 92/1950 şi că în prezent terenul este proprietate publică, conform art. 11 din Legea nr. 213/1998.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanţii au declarat apel criticând-o ca nelegală şi neteminică pentru considerentele de fond redate în motivarea apelului.
Prin Decizia nr. 117 din 5 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III – a civilă a fost anulat apelul ca netimbrat, avându-se în vedere că apelanţii nu au timbrat calea de atac şi şi-au exprimat poziţia în sensul că nu pot susţine plata taxelor de timbru.
Reclamanţii au declarat recurs împotriva acestei decizii, arătând că în mod greşit a fost anulat apelul ca netimbrat în raport de prevederile art. 15 lit. r din Legea nr.146/1997 şi art. 24 lit. r din Ordinul nr. 760/1990 al Ministerului Justiţiei privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a legii, în sensul cărora acţiunea de faţă este scutită de plata taxei de timbru.
Recursulnu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Este exact că potrivit art. 15 lit. r din Legea nr.146/1997 sunt scutite de taxe judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi cererile accesorii şi incidente. În acelaşi sens şi cu o redactare identică sunt şi prevederile art. 24 lit. r din Normele nr. 740/c/1999 ale Ministerului Justiţiei.
Din textele redate rezultă că sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru cererile introduse de proprietari sau succesorii acestora pentru restituirea unei anumite categorii de imobile, precum şi cererile accesorii şi încheierile acestor acţiuni în restituire.
În speţă, instanţele nu au fost investite cu o acţiune în restituire sau o cerere accesorie şi incidentă acesteia, ci cu o acţiune în despăgubire, ce excede cadrul juridic menţionat.
Ca atare, este în afara criticii Decizia recurată, prin care s-a stabilit că acţiunea de faţă este supusă taxelor legale de timbru, neîncadrându-se în cazurile de excepţie prevăzute de lege.
De altfel, taxa de timbru solicitată de Curtea de Apel Bucureşti rămâne bine stabilită, întrucât contestaţia formulată de ceiîn cauză în condiţiile OUGnr. 13/2001 a fost respinsă prin Decizia nr. 108 din 25 februarie 2002 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti – Serviciul de soluţionare a contestaţiilor, în temeiul art. 4 şi 9 din Ordonanţa menţionată, avându-se în vedere că s-a uzat de calea de contestare cu depăşirea termenului legal de 15 zile, de la data comunicării cuantumului sumei datorate, ce s-a apreciat a fi corespunzătoare încheierii de stabilire a taxei de timbru, la care s-a făcut referire.
Aşa fiind, recursul de faţă urmează a fi respins ca nefondat, fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii C.I.C.şi M.H.D.împotriva deciziei nr.117/A din 5 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III – a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi14 februarie2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 55/2002. Civil. Pretenţii. Recurs în anulare | ICCJ. Decizia nr. 550/2002. Civil. Pretentii. Recurs → |
|---|
