CSJ. Decizia nr. 551/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 551
Dosar nr. 3439 / 2002
Şedinţa publică din 14 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 174/A din 8 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III – a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: intimaţii-reclamanţi I.R., C.G.O.şi T.V., prin avocat C.M., lipsind recurentul-pârât.
Procedura completă.
Avocat C.M. a solicitat respingerea recursului cu precizarea că motivele de recurs nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 C.proc.civ., fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 11 decembrie 1998, I.R., C.G.O.şi T.V. au chemat în judecată Municipiul Bucureşti, prin Primarul General pentru revendicarea unui imobil, compus din construcţii şi 255,55 m.p. teren, situat în Municipiul Bucureşti, str. Popa Tatu, nr. 37, sector 1.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV – a civilă, nr.763 din 4 iulie 2000 a admis acţiunea, aşa cum a fost formulată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III – a civilă, prin Decizia nr. 739 din 27 noiembrie 2000, a respins, ca nefondat, apelul pârâtului.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, prin Decizia nr. 3881 din 25 septembrie 2001, a admis recursul pârâtului şi, casând hotărârea atacată, a trimis cauza la Curtea de Apel Bucureşti, pentru rejudecarea apelului, urmând a determina, cu exactitate, raportul de reprezentare convenţională în recurs, iar, pe fond, valabilitatea titlului de preluare a imobilului în patrimoniul statului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III – a civilă, prin Decizia nr. 174 din 8 aprilie 2002, a respins recursul pârâtului, cu motivarea că, potrivit art. 12 alin. 5 din Legea nr.213/1998, reprezentarea convenţională a fost asigurată pentru pârât şi că preluarea bunului a fost făcută fără titlu valabil, de vreme ce subiectul naţionalizării a făcut parte din categoria persoanelor exceptate conform art. II din Decretul nr.92/1950.
Împotriva acestei decizii pârâtul a declarat recurs, bazat pemotivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., în dezbaterea căruia a arătat,înesenţă, că dispoziţiile art. II din Decretul nr.92/1950 sunt fără aplicare în cauză, ceea ce denotă valabilitatea titlului de preluare a bunului în patrimoniul statului.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. II din Decretul nr.92/1950, imobilele proprietatea muncitorilor, funcţionarilor, micilor meseriaşi, intelectualilor profesionişti şi pensionarilor, au fost exceptate de la naţionalizare.
În speţă, la data aplicării decretului menţionat, subiecţii naţionalizării, moşteniţi legal de către reclamanţi (f. 10 dos. fond), ca descendenţi, respectiv Ilie Ileana, era casnică, iar Ilie Dumitru, medic practicant (file 11 – 12 din dos. nr.22556/1998).
Rezultă, ca atare, că, potrivnic celor susţinute de recurent, preluarea imobilului în patrimoniul statului, a fost făcută fără un titlu valabil, situaţie în care cu temei a fost admisă acţiunea.
Întrucât nu se constată existenţa unor motive de casare care ar putea fi invocate din oficiu, se impune respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Municipiul Bucureştiprin Primarul General împotriva deciziei nr. 174/A din 8 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III – a Civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 550/2002. Civil. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 551/2002. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
