ICCJ. Decizia nr. 552/2002. Civil. Contestatie Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 552
Dosar nr. 3135/2002
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 6121 din 7 august 2001 reclamantul B.O.A. a chemat în judecată Statul Român prin Consiliul judeţean Mureş, S.C. L. S.A. Târgu-Mureş, precum şi pe pârâţii P.G., B.M., K.E. şi B.G. solicitând să fie obligaţi să-i lase în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Târgu-Mureş, şi rectificarea c.f.nr. 5702, 2936 Târgu-Mureş. Reclamantul a precizat obiectul acţiunii ca fiind o cerere de restituire în natură bazată pe prevederile Legii nr. 10/2001, şi a cerut anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995 şi a înscrisurilor de carte funciară.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că imobilul în litigiu a intrat în patrimoniul Statului Român fără titlu valabil întrucât mama sa B.S., decedată la data de 23 aprilie 1974, era exceptată de la naţionalizare potrivit art. II din Decretul nr. 92/1950.
Prin sentinţa civilă nr. 403 din 14 decembrie 2001 Tribunalul Mureş a respins ca nefondată acţiunea.
S-a reţinut că prin hotărârea nr. 457 din 3 iunie 1997 a Comisiei judeţene Mureş pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 reclamantului i-au fost acordate despăgubiri.
S-a arătat că pârâţii P.G., B.M., K.E. şi B.R. au încheiat cu bună-credinţă, contracte de vânzare-cumpărare cu RAGCL (în prezent S.C. L. S.A.) Târgu-Mureş, în temeiul Legii nr. 112/1995, pentru patru apartamente din imobilul în litigiu şi au intabulat în cartea funciară drepturile lor de proprietate anterior formulării prezentei acţiuni.
Curtea de Apel Târgu-Mureş prin Decizia civilă nr. 40 din 7 mai 2002 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul B.O.A. împotriva sentinţei civile nr. 403 din 14 noiembrie 2001 a Tribunalului Mureş reţinând că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 40 din 7 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu-Mureş a declarat recurs reclamantul B.O.A. solicitând casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că: 1. pârâţii persoane fizice au fost de rea-credinţă la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995 întrucât cunoşteau că imobilul nu a intrat în patrimoniul Statului Român în temeiul unui titlu valabil, autoarea sa fiind exceptată de la aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 92/1950; 2. în speţă sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. (2) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în temeiul cărora se impune restituirea imobilului în natură.
Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 imobilele preluate în mod abuziv de stat … se restituie de regulă în natură; în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
În conformitate cu art. 46 alin. (2) din acelaşi act normativ actele juridice de înstrăinare … având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu bună-credinţă.
În speţă instanţele au reţinut că imobilul în litigiu nu a intrat în patrimoniul Statului Român în temeiul unui titlu valabil întrucât autoarea reclamantului era exceptată de la naţionalizare în temeiul art. II din Decretul nr. 92/1950.
Anterior formulării prezentei acţiuni, 7 august 2001, prin contracte de vânzare-cumpărare încheiate între S.C. L. S.A. Târgu-Mureş şi pârâţii P.G., B.M., K.E. şi B.G. au fost încheiate, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995 contracte de vânzare-cumpărare a apartamentelor situate în imobil, acte juridice transcrise în cartea funciară.
Cum potrivit art. 1899 alin. (2) C. civ. buna-credinţă se presupune totdeauna iar reclamantul nu a făcut dovada relei-credinţe a cumpărătorilor corect instanţele de fond şi de apel au respins acţiunea.
Faţă de considerentele menţionate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.O.A. împotriva deciziei nr. 40/A din 7 mai 2002 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 2447/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 553/2002. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
