ICCJ. Decizia nr. 553/2002. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 553
Dosar nr. 3169/2002
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta Casa de Economie, Credit, Asistenţă şi Pensii a Personalului din Poştă şi Telecomunicaţii Bucureşti a chemat în judecată pe pârâţii S.C. M. S.A. Bucureşti, Primăria municipiului Bucureşti, Ministerul Industriei şi Resurselor, Ministerul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, Ministerul Dezvoltării şi Prognozei şi S.I.F. Muntenia S.A., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că imbilul situat în Bucureşti, compus din teren în suprafaţă de 20.532 mp şi construcţii, a fost abuziv preluat din proprietatea sa, că sunt lovite de nulitate actele juridice ulterioare şi să-i fie retrocedat imobilul.
Prin sentinţa nr. 884 din 5 septembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost respinsă acţiunea, ca inadmisibilă, deoarece acţiunea a fost introdusă după data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, a cărei procedură specială nu a fost urmată.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei a fost respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 126 din 22 martie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs reclamanta, susţinând în esenţă că numai instanţa de judecată este competentă a soluţiona acţiunea sa şi că a formulat notificare, dar a primit răspuns negativ.
Recursul este nefondat.
Examinând recursul, această instanţă urmează a se pronunţa numai cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, care a fost admisă de instanţa de fond, a cărei soluţie a fost confirmată de instanţa de apel, neputînd analiza aspecte la care se face referire în motivele de recurs, care depăşesc limitele în care s-au pronunţat instanţele.
Prin Legea nr. 10/2001, intrată în vigoare la data de 14 februarie 2001, a fost reglementată procedura prin care pot fi revendicate imobilele preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, care presupune parcurgerea fazei prealabile ce se declanşează o dată cu înregistrarea notificării şi care este finalizată prin o decizie sau dispoziţie motivată, ce poate fi contestată în justiţie, la tribunalul în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare, a cărui hotărâre este supusă căilor legale de atac.
Or, reclamanta a înregistrat acţiunea la Tribunalul Bucureşti la data de 14 iunie 2001, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, fără a parcurge fazele procesuale prevăzute prin această lege specială, care se referă strict la o anume categorie de imobile, respectiv cele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Prin această lege specială s-a derogat de la dreptul comun, respectiv de la prevederile art. 480 şi art. 481 C. civ., numai în privinţa acestei categorii de imobile, pentru celelalte categorii de bunuri, dispoziţiile Codului civil ramânând pe deplin aplicabile.
Pe de altă parte, potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, bunurile preluate de stat fără un titlu valabil pot fi revendicate de foşti proprietari sau de succesorii acestora dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie, iar Legea nr. 10/2001 este o lege specială de reparaţie, privitoare la imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Instanţele deci au stabilit corect faptul că, reclamanta, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 nu mai putea formula acţiunea în revendicare pe calea dreptului comun, ci numai în temeiul acestei legi speciale.
Aceasta nu constituie o îngrădire adusă liberului acces la justiţie, deoarece, după parcurgerea fazei prealabile, persoanele nemulţumite de Decizia sau dispoziţia prin care a fost finalizată, o poate ataca în justiţie, beneficiind de dreptul de a exercita căile legale de atac.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Casa de Economie, Credit, Asistenţă şi Pensii a Personalului din Poştă şi Telecomunicaţii „CASA" împotriva deciziei nr. 126 din 22 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 552/2002. Civil. Contestatie Legea nr.10/2001.... | ICCJ. Decizia nr. 555/2002. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
