ICCJ. Decizia nr. 554/2002. Civil. Constatare nulitate absoluta contract vânzare - cumparare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.554
Dosar nr.3247/2002
Şedinţa publică din27 ianuarie2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constantă următoarele:
1. Prin sentinţa civilă nr.368/19.VI.2000 a Tribunalului Sibiu s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr.1306/21.VII.1999 şi nr. 11/11.I.2000, a actului de dezmembrare-comasare şi s-au anulat încheierile de intabulare nr. 8401/99 şi 366/2000, dispunându-se restabilirea situaţiei anterioare de CF pe numele reclamantului.
Contra sentinţei pârâţii au declarat apel, care a fost suspendat pe durata urmăririi penale şi a judecăţii, iar, prin Decizia civilă nr.57/A/24.V.02, a fost respins ca nefondat şi reţinându-se, în esenţă, că actele de vânzare-cumpărare din litigiu au fost declarate unele prin sentinţa penală nr.1514/20.XI.2001 a Judecătoriei Sibiu, conform art. 348 în referirela nr. 170 C. proc. pen.
Împotriva deciziei a declarat recurs numaipârâtul V.I.C., fără a indica temeiul din art.304 C. proc. civ., invocând, însă, buna credinţă la cumpărarea imobilului de la proprietarul P.F., preţul fiind o creanţă pe care acesta i-o datora şi, care, astfel s-a stins, precum şi buna credinţă la revânzarea imobilului, la 11.I.2000, către ceilalţi pârâţi cumpărători.
2. Recursul este nefondat.
P.F., antiintitulat procurist al proprietarului G.I., printr-o procură autentificată în Germană, încheie contractul de vânzare-cumpărare cu V.I.C. pentru terenul din Sibiu, pentru preţul de 291.200.000 lei, care constituia, de fapt, o creanţă a acestuia datorată de P.F. Actul notarial s-a perfectat la 21.VII.1999, după care, imediat, notarul public a sesizat organele de urmărire penală pentru cercetări asupra procurei false, iar în CF s-a înserat menţiunea interdeicţiei de înstrăinare.
2.2. Recurentul V.C. a început demersuri pentru revânzarea bunului, dar s-alovit de interdicţia instituită de poliţie în CF, astfel că i-a cerut explicaţii „vânzătorului" P., care, ulterior, i-a înmânat adresa nr. 1987 din 27.XII.1999 a Poliţiei Sibiu către CF prin care se solicită radiereamenţiunii interdicţiei de înstrăinare.
Drept urmare, prin contractul, autentificat la 11 ianuarie 2000, V.I.C. revinde terenul pârâţilor O.C.D. şi C.A.L. cu preţul de 202 milioane lei.
2.3. Conform art.37 din D.L. nr.115/1938, în vigoare la data actelor litigioase, cumpărătorul nu poate beneficia de prezumţia bunei credinţe dacă bunul imobil nu era în posesia vânzătorului.
Pârâţii O. şi C. nu au atacat cu recurs Decizia instanţei de apel, astfel că aceasta a devenit irevocabilă faţă de ei, iar actul de vânzare-cumpărare subsecventnul absolut.
Recurentul nu poate „beneficia" de prezumţia bunei credinţe, intervenind evident frauda legii, prin actele false întocmite de vânzătorul P.F. – procura şi adresa nr.1987/27.XII.1999 către C.F., sancţionate, definitiv, prin sentinţa penală nr.1514/2001, ceea ce relevă şi culpaconcurentă a cumpărătorului V.I.
Prin hotărârea penală s-a constat, totodată, nulitatea absolută a contractului nr.1306/21.VII.1999 .... a„actelor subsecvente" şi s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare.
Această hotărâre a rămas definitivă la 21.III.2003,după declararea apelului, iar acţiunea de faţă nu a rămas fără obiect, căci s-a cerut declararea nulităţii a ambelor contracte şi anularea celor două încheieri de intabulare, în raport şi de faptul că prin sentinţa penalăs-a constatat nulitatea generic asupra „actelor subsecvent".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul V.I.C. împotriva deciziei nr.57/A din 24 mai 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia – secţia civilă.
Obligă pe recurent să-i plătească intimatului G.G.(I.) suma de 6.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 553/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5557/2002. Civil. Actiune în constatare. Recurs → |
|---|
