ICCJ. Decizia nr. 6109/2002. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6109
Dosar nr. 5175/2002
Şedinţa de la 4 noiembrie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată sub nr. 4411 din 1 septembrie 2001 la Tribunalul Maramureş, petenţii T.V., T.I., M.I., T.I. şi V.M. au solicitat anularea dispoziţiei nr. 1349 din 10 august 2001 emisă de Primăria Borşa prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în Borşa, înscris în C.F. 6501, nr. top 527/a/II.
Contestaţia a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 75 din 16 ianuarie 2002 a Tribunalului Maramureş cu motivarea că petenţii nu sunt persoane îndreptăţite, în sensul art. 4 alin. (2) coroborat cu art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 întrucât nu au făcut dovada că autorul lor, T.G.B. a fost proprietarul tabular al imobilului în litigiu.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia nr. 111 din 13 septembrie 2002 a respins ca nefondat apelul declarat de petenţii T.V., T.I., M.I., T.I. şi V.M. împotriva sentinţei civile nr. 75 din 16 ianuarie 2002 a Tribunalului Maramureş.
S-a reţinut că imobilul în litigiu a constituit proprietatea numitului W.M. fiind înscris în C.F. 650 Borşa, nr. top 527/a/II. Prin sentinţa civilă nr. 1311 din 13 august 1962 a fostului Tribunal popular al raionului Vişeu imobilul a fost trecut în proprietatea Statului Român.
S-a precizat că înscrisul sub semnătură privată pretins întocmit la data de 5 aprilie 1950 între W.M. şi T.G.B., autorul petenţilor, act nedepus la dosar, chiar dacă ar fi existat nu ar fi putut avea decât valoarea unui antecontract de vânzare cumpărare prin care nu se putea face transferul dreptului de proprietate imobiliară.
Împotriva deciziei civile nr. 111 din 13 septembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, în termen legal au declarat recurs petenţii T.V., T.I., M.I., T.I. şi V.M. solicitând casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că au făcut dovada că autorul lor, T.G. zis B. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 5 aprilie 1950 cu proprietarul tabular W.M. precum şi că originalul înscrisului nu poate fi prezentat din motive independente de voinţa lor.
Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele motive.
Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării acestora în mod abuziv sau moştenitorii persoanelor fizice îndreptăţite.
În speţă, instanţa de apel a reţinut corect că petenţii nu au făcut dovada că autorul lor, T.G.B. a fost proprietarul tabular al imobilului în litigiu la momentul preluării acestuia în patrimoniul statului.
Din extrasul de C.F.(fila 6 dosar 2186/1997) rezultă că în C.F. 6501 Vişeu de Sus nr.top 527/a/II au figurat P.L., S.A., S.S., W.I., W.D., W.H., I.W., W.R.P., W.C., W.K., toţi cu titlu de drept cumpărare şi moştenire conform încheierilor nr. 2671/1930, nr. 1330/1931, nr. 1630/1942. Statul Român şi-a intabulat dreptul de proprietate prin încheierea nr.84/1963, în baza sentinţei civile nr. 1311 din 13 august 1962 a fostului Tribunal popular al raionului Vişeu, pronunţată în temeiul Decretului nr. 111/1950.
Într-un litigiu separat petenţii T.V., T.I., M.I., T.I. şi V.M. au solicitat radierea contractului de vânzare-cumpărare din 5 aprilie 1950 pentru casa şi terenul din C.F. 6501 top 527/a/II încheiat între autorul lor T.G. zis B. şi W.M. şi intabularea dreptului lor de proprietate în cartea funciară.
Acţiunea a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 2157 din 18 noiembrie 1998 a Judecătoriei Vişeu de Sus, definitivă prin Decizia civilă nr. 990 din 16 septembrie 1999 a Tribunalului Maramureş şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 564 din 9 martie 2000 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
În raport de considerentele menţionate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorii T.V., T.I., T.I., M.I., şi V.M., împotriva deciziei civile nr. 111 din 13 septembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6043/2002. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1518/2002. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
