ICCJ. Decizia nr. 633/2002. Civil. Rectificare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 633
Dosar nr. 2751/2002
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14 martie 2000 la Judecătoria Cluj Napoca reclamanta S.C. M.B. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. P. S.A. solicitând:
1) să se constate că asupra căilor de acces, platforma betonată şi rampa de încărcare-descărcare întabulate în C.F. nr. 2296 Cluj Napoca nr.top 1222/1/2, 1222/2/2 şi 1222/3/2 ea şi pârâta au un drept de proprietate indiviz;
2) să dispună rectificarea în C.F. nr. 2296 Cluj Napoca în sensul înscrierii dreptului de proprietate menţionat mai sus în favoarea sa iar al pârâtei asupra nr.top 1222/1/2, 1222/2/2 şi 1222/3/2.
În drept a invocat dispoziţiile art. 969 C. civ. şi Decretul-Lege nr. 115/1938.
În motivare a arătat că S.C. M.B. S.A. s-a înfiinţat în anul 1991 prin desprinderea din S.C. P. S.A. Cu acest prilej s-a încheiat între cele două societăţi comerciale un protocol care stipula la art. 8 alin. (1) că „S.C. P. S.A. împreună cu viitoarea societate comercială – M.B.– vor utiliza în comun şi în indiviziune căile de acces, platformele betonate, rampele de încărcare-descărcare etc. fără a putea fi partajate". Pârâta şi-a întabulat dreptul de proprietate exclusivă în C.F. nr. 2296 Cluj Napoca încălcând înţelegerea cuprinsă la art. 8 alin. (1) din Protocol.
Prin încheierea cu nr.1098 din 15 februarie 2001 Judecătoria Cluj Napoca şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Cluj.
Prin cererea înregistrată la data de 13 octombrie 1999 la Tribunalul Cluj reclamanta S.C. P. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. M.B. S.A., cerând:
1) rectificarea C.F. nr. 2315 nr.topo 1222/3/1 poziţia 13 în sensul restrângerii suprafeţei de 6908 mp întabulate de către S.C. M.B. S.A. cu suprafaţa corespunzătoare spaţiului denumit „cântar basculă" pe care pârâta şi l-a înscris abuziv în C.F. şi care în fapt are suprafaţa de 56,35 mp;
2) obligarea S.C. M.B. S.A. la plata de despăgubiri în valoare de 325.741.617 lei pentru folosirea fără drept a unor spaţii proprietatea S.C. P. S.A., sumă precizată ulterior la echivalentul în valută la suma de 20.079 U.S.D.
În drept a invocat art. 998 C. civ. şi Decretul nr. 115/1938.
În motivare reclamanta a arătat că pârâta şi-a înscris în C.F. ca proprietate suprafaţa de 10,63 mp fără a avea nici o justificare legală sau convenţională. Imobilul din litigiu este de fapt inclus sub altă denumire în C.F. 2296 Cluj Napoca proprietatea S.C. P. S.A.
Al doilea capăt de cerere are ca obiect despăgubirile pretinse pe o perioadă de 3 ani retroactiv pentru folosirea fără drept a patru imobile proprietatea S.C. P. S.A.
La data de 3 octombrie 2000 S.C. P. S.A. şi-a precizat acţiunea solicitând obligarea S.C. M.B. S.A. şi la plata sumei de 557,75 U.S.D. pentru folosinţa fără drept a imobilelor începând de la data introducerii acţiunii şi până la eliberarea efectivă a acestora. S-a mai cerut corectarea menţiunilor făcute în C.F. ca urmare a sistării indiviziunii prin dezmembrarea numerelor topografice existente, repartizarea acestora pe numere topografice noi, în conformitate cu mărimea suprafeţelor întabulate.
În ce priveşte sistarea indiviziunii, S.C. P. S.A. a arătat că s-au comis erori grave cu ocazia ieşirii din indiviziune a celor două societăţi care trebuie corectate.
În şedinţa publică din 24 ianuarie 2001 S.C. P. S.A. a precizat că a fuzionat cu S.C. M. S.A. Râmnicu Vâlcea şi în prezent poartă denumirea de S.C. M. S.A., sucursala Cluj Napoca.
La data de 9 mai 2001 S.C. P. S.A. a depus o nouă precizare de acţiune în conformitate cu actul adiţional dintre părţi încheiat în data de 31 noiembrie 2000 şi în sensul că se renunţă la capătul de cerere privind plata sumei de 20.079 U.S.D. şi 557,75 U.S.D. până la eliberarea spaţiilor deţinute de S.C. P. S.A. cât şi privind înţelegerea dintre părţi relativ la cheltuielile de judecată.
Tribunalul Cluj a conexat cele două cereri de chemare în judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 361 din 3 octombrie 2001 Tribunalul Cluj a admis în parte acţiunea S.C. P. S.A. împotriva pârâtei S.C. M.B. S.A. A dispus rectificarea întabulării în C.F. 2296 Baciu şi 2315 Baciu şi sistarea indiviziunii conform raportului de expertiză întocmit de expert ing.T.V., conform dispozitivului sentinţei.
Aceeaşi instanţă a respins ca lipsite de obiect capetele de cerere din acţiunea principală privind obligarea pârâţilor la despăgubiri şi ca nefondată acţiunea conexă formulată de S.C. M.B. S.A. în dosarul nr. 2690/2001 prin care se solicitase constatarea dreptului de proprietate indiviză asupra căilor de acces şi respectiv întabularea acelui drept.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că, în esenţă, singura chestiune pusă în discuţie prin cele două acţiuni şi care rămânea a fi soluţionată era problema rectificării cărţilor funciare în aşa fel încât conţinutul acestora să corespundă modului de partajare convenit şi dispoziţiilor legale aplicabile în materie.
În acelaşi context s-a relevat că prevederile art. 8 din Protocolul încheiat de părţi în anul 1991, care consacră acordul de voinţe al părţilor cu privire la rămânerea lor în indiviziune asupra căilor de acces, în condiţiile în care, prin natura lor, acestea nu fac obiectul unei coproprietăţi forţate, contravin dispoziţiilor imperative ale art. 728 C. civ.
S-a reţinut de asemenea că potrivit aceluiaşi Protocol terenul destinat căilor de acces face parte din lotul reclamantei S.C. P. S.A., iar pârâta S.C. M.B. S.A. are în proprietate o altă suprafaţă de teren de 6908 mp precum şi un drept de servitute de trecerere şi că drepturile menţionate se impun a fi întabulate ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel S.C. M.B. S.A. Cluj, solicitând schimbarea sentinţei în sensul recunoaşterii în favoarea sa şi al notării în cartea funciară unui drept de servitute care să includă posibilitatea folosirii tuturor căilor de acces, inclusiv în ceea ce priveşte:
- utilizarea platformelor netonate şi a rampelor de încărcare-descărcare;
- accesul pietonal şi al autovehiculelor;
- accesul pe calea ferată;
- posibilitatea amplasării subterane sau aeriene a unor conducte necesare alimentării cu apă sau gaze naturale.
Prin Decizia nr. 37 din 28 februarie 2002 Curtea de Apel Cluj a admis în parte apelul luând act că Protocolul încheiat iniţial de părţi a fost completat printr-un act adiţional intervenit la 30 noiembrie 2000.
În dispozitivul deciziei a fost inserat textul actului adiţional, precizându-se totodată că se menţin celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel S.C. M.B. S.A. Cluj solicitând schimbarea ei în sensul acordării dreptului de servitute în favoarea ei pe toate căile de acces, platforme betonate şi rampe de încărcare-descărcare precum şi drept de servitute de trecere pietonală, auto şi respectiv pe calea ferată. De asemenea, acordarea dreptului de servitute de trecere aeriană şi subterană a conductelor cu utilităţi apă canal, gaz şi înscrierea acestora în C.F. precum şi acordarea dreptului de folosinţă asupra spaţiilor nominalizate mai sus conform actului adiţional încheiat între părţi la data de 30 noiembrie 2000 şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Decizia nr. 37 din 28 februarie 2002 Curtea de Apel Cluj a admis în parte apelul şi a schimbat hotărârea atacată constatând că la 30 noiembrie 2000 părţile au încheiat un act adiţional la Protocolul din 15 martie 1991 care a statuat că face parte din această decizie. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că prin protocolul încheiat la 15 iulie 1991 între S.C. P.S.A. (ulterior S.C. M. S.A., apoi S.C. V.P. S.A., sucursala Cluj,) şi S.C. M.B.– se reglementa predarea-primirea mijloacelor fixe şi circulante precum şi modul de folosire a utilităţilor în comun de pe platforma Baciu. La 30 noiembrie 2000 s-a încheiat între părţi un act adiţional la acest protocol, prin care părţile au arătat că sunt de acord cu modificarea hotărârii instanţei de apel.
În ce priveşte celelalte susţineri ale apelantei instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a făcut o analiză corectă şi temeinică a raporturilor juridice dintre părţi atât prin prisma protocolului din 1991, a actelor adiţionale încheiate ulterior, precum şi a raportului deexpertiză tehnică întocmit în cauză de ing. T.V.
Împotriva acestei hotărâri S.C. M.B. S.A. a declarat recurs invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 10 C. proc. civ. şi criticând în esenţă hotărârea pentru că nu a ţinut seama de protocolul încheiat între părţi în anul 1995. În acest context recurenta a solicitat acordarea dreptului de servitute de trecere pietonală, auto, pe calea ferată şi a conductelor cu utilităţi (apă, gaz) în favoarea sa şi înscrierea acestui drept în cartea funciară.
Recursul este nefondat.
În acest sens Curtea are în vedere că potrivit reglementărilor cuprinse în art. 299-316 C. proc. civ. pot fi atacate cu recurs numai acele hotărâri definitive date fără drept de apel ori care au fost pronunţate în apel.
Aşa fiind este de principiu că recurenta nu este îndreptăţită să formuleze direct în recurs critici asupra cărora instanţa de apel nu a fost investită să se pronunţe.
În speţă majoritatea criticilor formulate în susţinerea recursului – şi care se referă la ignorarea de către instanţa de fond a clauzelor protocolului încheiat de părţi – nu se regăsesc în motivarea apelului făcut de către aceeaşi parte.
Fiind formulate cu încălcarea principiului mai sus amintit – exprimat şi în adagiul latin „non omisso medio" – aceste critici nu pot fi primite.
În acelaşi timp Curtea reţine că, pe lângă reiterarea unor argumente referitoare la dreptul său de servitute recurenta a readus în discuţie, într-o formă ambiguă şi chestiunea unui eventual drept de proprietate indiviză pe care l-ar avea asupra terenului pe care sunt amplasate căile de comunicaţie care au format obiectul litigiului.
Nici aceste critici nu pot fi primite deoarece sunt lipsite de suport legal şi probatoriu, iar pe de altă parte dezlegarea dată de instanţa de fond chestiunii întinderii drepturilor de proprietate ale părţilor este pe deplin susţinută de materialul probatoriu administrat în cauză.
Reţinând deci că în cauză nu îşi găsesc incidenţa nici una dintre prevederile art. 304 C. proc. civ. Curtea va face aplicarea art. 312 alin. (1) din acelaşi cod, respingând recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. M.B. S.A. Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 37 din 28 februarie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 634/2002. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 604/2002. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
