ICCJ. Decizia nr. 706/2002. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 706
Dosar nr. 5154/2002
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Mehedinţi la 25 ianuarie 2001, reclamanta C.G. a chemat în judecată pârâţii Primăria Municipiului Turnu Severin, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor şi S.C. H.T. S.A. Drobeta Turnu Severin, pentru ca prin sentinţa ce instanţa va pronunţa să oblige pârâţii să-i lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 456 mp, ce a aparţinut defunctei sale mame, C.E.
În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 1/2000 şi ale Codului Civil.
Prin sentinţa civilă nr. 24/C/A din 14 februarie 2001 Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, apreciind că litigiul este de drept comun, nu de contencios administrativ.
Înregistrat pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 4316/2001, litigiul a fost calificat ca un proces în materie de expropriere, întrucât din motivarea în fapt a acţiunii, rezultă că imobilul compus din teren în suprafaţă de 430 mp şi construcţii a trecut în proprietatea Statului ca efect al Decretului de expropriere nr. 108 din 8 iulie 1974 şi în temeiul art. 2 lit. e) C. proc. civ., a fost declinată competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 2841 pronunţată la 15 mai 2001.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinţi sub nr. 7393/2001.
La termenul din 1 noiembrie 2001, reclamanta prin avocat a învederat că actul de donaţie autentificat sub nr. 637 din 28 februarie 1979 prin care C.F. a gratificat Statul Român, prin donarea suprafeţei de 216 mp teren loc de casă, situat în Drobeta Turnu Severin, a fost anulat prin sentinţa civilă nr. 5512 din 11 octombrie 2001 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin.
Astfel, prin hotărârea mai sus arătată s-a admis acţiunea precizată formulată de reclamanta C.G. în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Turnu Severin şi s-a respins faţă de pârâtele Primăria Turnu Severin şi S.C. H.T. S.A.
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de donaţie.
Prin sentinţa civilă nr. 375 din 23 mai 2002, Tribunalul Mehedinţi, a admis în parte acţiunea şi a obligat Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor şi Primăria Municipiului Turnu Severin să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 216 mp şi a respins-o faţă de pârâta S.C. H.T. S.A. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut, în urma probatoriilor administrate: înscrisuri, expertiză de identificare a terenului, supliment la raportul de expertiză, cercetare la faţa locului – că acţiunea este întemeiată, în parte, doar pentru suprafaţa de 216 mp, pentru care reclamanta şi-a dovedit legitimarea procesuală în cauză, în calitate de moştenitoare a defunctei C.E (decedată la 9 august 1963) conform certificatului de moştenitor nr. 26 din 1 iunie 1964.
S-a reţinut aşadar, că, prin Decretul nr. 108/1974 din proprietatea deţinută de C.F. a fost expropriată suprafaţa de 144 mp teren, situat în Drobeta Turnu Severin, iar acest teren nu a fost afectat de lucrări de interes public, nerealizându-se scopul exproprierii.
Ulterior, la 28 februarie 1979, C.F. a donat Statului Român întreg terenul loc de casă, în suprafaţă de 216 mp, aşa încât acţiunea reclamantei este întemeiată conform dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001, privind situaţia juridică a imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, text de lege care prevede că imobilele donate statului, dacă s-a admis acţiunea în anulare sau constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă irevocabilă, sunt asimilate imobilelor preluate în mod abuziv, potrivit art. 9 alin. (1) din acelaşi act normativ şi urmează să fie restituite în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că în mod greşit a fost admisă, doar în parte şi nu pentru întreaga suprafaţă de 453 mp şi, tot eronat a fost înscrisă în certificatul de moştenitor nr. 26 din 1 iunie 1964 cât şi în contractul de donaţie de la 28 septembrie 1979 suprafaţa de 216 mp în loc de 216 stânjeni, din care autoarei C.E i-a revenit dreptul de moştenire pentru 433 mp teren, din suprafaţa de 864 mp (respectiv 216 stânjeni) şi că instanţa nu a examinat în mod corect întregul material probator administrat în cauză.
La motivele de apel ale reclamantei C.G., intimata-pârâtă S.C. T. S.A. a depus întâmpinare, apărându-se, în sensul că reclamanta nu a făcut dovada că autoarea, C.F., a avut în proprietate suprafaţa de 456 mp şi a solicitat respingerea apelului.
Prin Decizia nr. 165 din 8 octombrie 2002, Curtea de Apel Craiova a admis apelul reclamantei, a schimbat sentinţa civilă nr. 375 din 23 mai 2002, a Tribunalului Mehedinţi, în sensul că suprafaţa de teren restituită este de 286 mp , conform schiţei (anexa 1) iniţială din raportul de expertiză întocmit de expertul M.A. şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei civile.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar ordinar, reanalizând înscrisurile şi concluziile raportului de expertiză a constatat că: prin actul de vânzare-cumpărare nr. 235 din 1866 autorul reclamantei a dobândit în proprietate 864 mp , suprafaţă de teren lată de 12 stânjeni şi lungă de 18 stânjeni, iar în actul de vânzare-cumpărare transcris în Registrul de transcripţiuni sub nr. 4925 din 11 noiembrie 1913 prin care S.R.Ţ. le-a vândut copiilor săi: G.Ţ., M.Ţ., E.V.C., A.A.M. „imobilul ce am în acest oraş Severin," arătându-se vecinătăţile, fiind astfel individualizat fără a se indica suprafaţa acestui imobil.
Totuşi, din conţinutul actului de împărţeală întocmit în 1913 între cumpărătorii mai sus menţionaţi, deşi nu este explicitată suprafaţa rezultă că sunt aceleaşi vecinătăţi.
Se mai menţionează în considerentele aceleiaşi hotărâri judecătoreşti că, din eroare, neobservându-se că actul de vânzare-cumpărare stabilea dimensiunile în stânjeni şi nu în metri, s-a diminuat suprafaţa de teren respectivă, la 432 mp şi, respectiv 216 mp , astfel cum aceasta din urmă a fost trecută în certificatul de moştenitor nr. 26 din 1 iunie 1964.
Apoi, prin decretul de expropriere nr. 108/1974, a trecut în proprietatea statului de la C.F. suprafaţa de 144 mp situată în Drobeta Turnu Severin, ceea ce demonstrează că după această dată, în proprietatea lui C.F. a rămas suprafaţa de 216 mp, (diferenţa de la 432 mp la 144 mp), care a fost donată Statului, mai precis, suprafaţa corectă fiind, în realitate de 288 mp.
Ca urmare a constatării nulităţii actului de donaţie, suprafaţa de teren de 288 mp a reintrat în proprietatea efectivă a reclamantei.
Din concluziile raportului de expertiză administrat în cauză instanţa a reţinut că este liberă, în prezent, deci neafectată de lucrări de sistematizare sau utilităţi publice suprafaţa de 286 mp, restul terenului primind utilitatea publică prin construirea unui hotel, a unui depozit de carburanţi (raportul de expertiză întocmit de expertul M.A.I., dosar 7393/2001 al Tribunalului Mehedinţi).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta C.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că, în mod greşit s-a admis cererea de restituire, a suprafeţei de 286 mp situaţi în Drobeta Turnu Severin, în loc de suprafaţa de 433 mp, deoarece din înscrisuri înfăţişate instanţei rezultă, indubitabil, că aceasta din urmă suprafaţă este cea reală.
Motivele de recurs au fost încadrate de recurentă pct. 9 şi 11 din art. 304 C. proc. civ.
Cât priveşte motivul de netemeinicie prevăzut de art. 11 raportat la 304 C. proc. civ., acesta nu poate fi examinat de instanţa de recurs, întrucât, cu începere de la 2 mai 2001 a fost expres abrogat prin OUG nr. 138/2000, astfel că nu poate forma obiect al criticilor dezvoltate prin prezentul recurs.
Referitor la pct. 9 al aceluiaşi text procedural, criticile vizând aplicarea greşită a legii sunt nepertinente, întrucât instanţa de control judiciar ordinar a analizat judicios toate înscrisurile depuse la dosar, le-a coroborat cu concluziile raportului de expertiză la care a făcut ample referiri şi a descris corect raportul juridic dedus judecăţii, în considerentele deciziei nr. 165 din 8 octombrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Faţă de cele arătate, instanţa urmează a respinge recursul reclamantei ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II – a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.G. împotriva deciziei nr. 165 din 8 octombrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 709/2002. Civil. Pretentii. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2449/2002. Civil → |
|---|
