ICCJ. Decizia nr. 708/2002. Civil. Actiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 708
Dosar nr.5376/2002
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 437 din 10 mai 2002 pronunţată de Tribunalul Călăraşi a fost respinsă ca tardiv formulată acţiunea reclamanţilor R.Ş.L. şi R.V. împotriva pârâtelor APAPS Bucureşti şi S.C. I. S.A. Călăraşi.
Instanţa a reţinut că prin Decizia nr. 14 din 6 iulie 2001, S.C. I. S.A. Călăraşi a respins cererea reclamanţilor, cuprinsă în notificarea din 6 iunie 2001, vizând restituirea în natură a morii ţărăneşti „Ş.R.", situată în comuna Cuza-Vodă, judeţul Călăraşi.
Motivând respingerea cererii, pârâta a arătat că imobilul a intrat în mod legal în proprietatea sa, fiind cumpărat prin contractul nr. 80/1994 încheiat cu fostul FPS (actualul APAPS), astfel încât această instituţie urmează să rezolve solicitarea reclamanţilor.
Or, reclamanţii au formulat o cerere vizând constatarea nulităţii absolute a acestei decizii cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, abia la 25 martie 2002, ceea ce conduce la soluţia respingerii ei ca tardivă.
Apelul, declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost respins, cu o motivare similară, prin Decizia civilă nr. 388 din 10 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.. Au susţinut în esenţă că dispoziţiile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 nu au aplicabilitate în speţă, nefiind vorba despre o ofertă de restituire prin echivalent care să fie acceptată într-un anumit termen.
Intimata-pârâtă S.C. I. S.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând întregul material probator administrat în cauză; Curtea reţine că recursul este fondat.
Ambele instanţe au considerat în mod greşit că un termen special şi de strictă aplicare (cel de 30 de zile, prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 dosar pentru ipoteza contestării unei oferte de despăgubire prin echivalent), poate fi extins „prin analogie" şi la o acţiune cu un cu totul alt temei şi regim juridic. În speţă, reclamanţii au solicitat să se constate nulitatea absolută a unei decizii administrative prin care li s-a respins, fără nici o altă rezolvare subsidiară, notificarea, astfel încât este evident că dispoziţiile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 au fost greşit considerate ca incidente.
Aşa fiind, Curtea va admite recursul în baza dispziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a şi art. 313 C. proc. civ., casând Decizia şi trimiţând cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii R.Ş.L. şi R.V. împotriva deciziei 388 A din 10 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Casează Decizia menţionată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile 437 din 10 mai 2002 a Tribunalului Călăraşi, la Curtea de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi30 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 2450/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 709/2002. Civil. Pretentii. Recurs → |
|---|
