CSJ. Decizia nr. 788/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.788Dosar nr.3412/2002
Şedinţa publică din 27 februarie 2003
La data de 21 februarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul A.L.împotriva deciziei nr.21 din 21 iunie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Dezbaterile au fost consemnateîn încheierea cu data de 21 februarie 2003 iar pronunţarea s-a amânat la 27 februarie 2003.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulatăla 24 octombrie 2000, reclamantul A.L.a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul de Finanţe, solicitând obligarea la plata de daune morale reprezentând echivalentul în lei la data pronunţării hotărârii a 40.000 dolari SUA, daune materialeîn cuantum de 3000 dolari SUA şi plata cheltuielilor de judecată îndosarul penal.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.504 C.proc.pen.., art.998,999 C.civ..
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr.734 din 12 decembrie 2001, a admis în parte acţiunea şi a obligat Statul Român prin Ministerul de Finanţe să plătească reclamantului, suma de 8.459.323 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând valoarea reactualizată în funcţie de indicele de inflaţie a salariului încasat în perioada 1.09.1977 – 15.01.1998; echivalentul în lei la data executării a 25.000 dolari SUA, cu titlu de daune morale; a respins capătul de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare în dosarul penal şi cererea privind plata diferenţei de salarii de la gradul didactic II la gradul didactic I şi de la încadrareadefinitiv, la gradul II; a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 4.590.000 lei cheltuieli de judecată, a obligat reclamantul să plătească suma de 2.290.000 lei reprezentând diferenţăonorar expert în contul Biroului de Expertize de pe lângă Tribunalul Iaşi; a dispus restituirea cauţiunii achitate de reclamant în sumă de 4.215.000 lei.
S-a reţinutcă reclamantul a fost arestat preventiv în perioada 5 iulie 1997 – 14 ianuarie 1998, iar prin sentinţa penală nr.100/17 martie 1998 a Tribunalului Iaşi şi Decizia penală nr.1278 din 28 martie 2000 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Prejudiciul material şi moral suferit de reclamant este format din drepturi salariale de care a fost lipsit în perioada arestării preventive, în sumă de 8.459.323 lei, valoare actualizată în funcţie de coeficientul de inflaţie.
În ce priveşte solicitarea privind diferenţele de salariu pe care le-ar fi primit dacăar fi avutposibilitatea susţinerii examenelor pentru gradele I şi II, prejudiciul nu este cert întrucât examenele nu au fost susţinute, iar cu privire la cheltuielile judiciare făcute în dosarul penal, nu s-a făcut dovada acestora.
În legătură cu daunele morale, cuantumul acestora este justificat de faptul că reclamantul, profesor de geografie la un liceu din Iaşi, arestat o perioadă de 6 luni, a suferit un prejudiciu moral constând în atingerea adusă onoarei, demnităţii, cinstei şi imaginii sale sociale, fiind suficientă sumareprezentând echivalentul a 25.000 dolari.
Prin Decizia civilă nr.21 din 21 iunie 2000, Curtea de Apel Iaşi, a admis apelurileformulate de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Perchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi împotriva sentinţei civile nr.734 din 12 decembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Iaşi, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice să plătească reclamantului suma de 100.000.000 lei cu titlu de daune morale; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei, a respins apelul formulat de reclamant împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a hotărî astfel, instanţade apel a reţinut, ca fiind echitabilă şi justă raportat la speţă, oferind o satisfacţie compensatorie dar nu exagerată, suma de 100.000.000 lei reprezentând daune morale, după cum, corect prima instanţă a concluzionatcă prejudiciul reprezentând diferenţa de salariu de la gradul didactic II la gradul I, nu este cert, iaracordarea cheltuielilor judiciare în dosarul penal nu se justifică, actele depuse nefăcînd dovada plăţii efective a onorariilor de avocat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
În dezvoltarea motivelor de recurs- circumscrise motivelor de casare prevăzute de art.304 pct.7,8,9 C.proc.civ., reclamantul susţine că hotărârile atacate sunt nemotivate în fapt şi în drept în ceea ce priveşte reducerea cuantumului despăgubirilor morale solicitate prin acţiune, unele împrejurări avute în vedere nu justificau soluţia dată astfel, dimpotrivă instanţele trebuiau să acorde suma cerută ca o reparaţie corespunzătoare în acest sens.
De asemenea, mai arată recurentul, nejustificat a fost respinsă cererea de despăgubiri privind indemnizaţia ce s-ar fi cuvenit pentru gradele profesionale I şi II, ca şi cea privind acordarea cheltuielilor judiciare în procesul penal, după cum, apelurile formulate de Parchet şi de Ministerul de Finanţe, trebuiau respinse ca nemotivate sau nefondate.
Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, susţine în recurs, că este nejustificată acordarea danelor morale, instanţele trebuind a avea în vedere pentru aceasta consecinţele negative suferite de cel în cauză, fizic şi psihic, existenţa sau nu a legăturii de cauzalitate între prejudiciul moral suferit şi măsura luată de organele de urmărire penală, dacă la momentul respectiv se impunea luarea măsurii respective, faptul că reclamantul a avut abateri disciplinare.
Recursul promovat de Ministerul Finanţelor Publice nu este fondat.
Aaşa cum în mod corect au reţinut ambele instanţe, în raport de dispoziţiileart.504C.proc.pen.,aplicabileînspeţă,astfelcum au fost interpretate de Curtea Constituţională, şi de prevederile art.5 dinConvenţia pentru apărarea drepturilror omului şi a libertăţii fundamentale, reclamantul este îndreptăţit la despăgubiri reprezentând daune materiale şi morale, prin arestarea sa o perioadă de 6 luni şi 11 zile fiindu-i lezate, indiscutabil, valorile sale fundamentale privind existenţa fizică şi psihică, demnitatea, onoarea, prestigiul profesional.
Referitor la recursul promovat de reclamant acesta este fondat numai în parte.
În ce priveşte daunele morale stabiliteastfel de către instanţa de apel, este de reţinut în principal că, de principiu, acordarea acestora într-un anume cuantum, presupune o doză de aproximare, prin apreciere, în raport desigur de gravitatea prejudiciului moral, de traumele fizice şi psihice suferite, reparaţia trebuind să fie justă, raţională şi echitabilă, acelaşi principiu împiedicând însă acordarea unor despăgubiri nejustificate, instituţia răspunderii delictuale neputîndu-se transforma într-un izvor de îmbogăţire fără just temei.
Aşa fiind, în speţă, în raport de elementele de fapt deja amintite, instanţa de apel a apreciat corect, în aplicarea normelor instituite de art.998 C.civ. asupra cuantumului daunelor morale acordate.
Cu referire la daunele materiale, reprezentând diferenţa de salariu cuvenită pentru gradele profesionale I şi II, de asemenea s-a apreciat în mod corect că, în această privinţă, prejudiciul, unul viitor, nu poate fi considerat ca cert, din moment ceexamenelerespective în acest sens nu au fost susţinute,numai împiedicareaprezentării la examen, desigur reală, neconstituind un argument suficient pentru aceasta.
Recursul este însă fondat, în legătură cu neacordarea daunelor materiale constând în cheltuielile efectuate în procesul penal. Cu actele depuse în completare, în recurs, chitanţa 90035 din 19.07.1997 pentru suma de 4.700.000 lei reprezentând onorariu de avocat, coroborat cu actele depuseîn apel – f.20 -, reclamantul a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli, în procesul penal, în sumă de 5.200.000 lei, la nivelul anului 1997 luna august.
Sub acest aspect, deci, hotărârea urmează a fi modificatăsuma menţionată, ca şi celelalte despăgubiri acordate, pentru a căror actualizare valoricărecurentul reclamant a depus la dosar o notă, în această fază de judecată, putând fi actualizată valoric cu ocazia executării, conform prevederilor art.3712 C.proc.civ.
Faţă de cele arătate, recursul Ministerului Finanţelor Publice se va respinge, urmând a fi admis recursul reclamantului, a se modifica în parte Decizia atacată în sensul obligării pârâtului la plata sumei menţionate.
Văzând şi prevederile art.274 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantulA.L.împotriva deciziei nr.21 din 21 iunie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Modifică, în parte, Decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr.734 din 12 decembrie 2001 a Tribunalului Iaşi, pe care o schimbă, în parte şi obligă pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi la plata sumei de 5.200.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în procesele penale la nivelul anului l997 – luna august.
Menţine celelalte dispoziţii din hotărârile atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă Ministerul Finanţelor Publice să plătească recurentului reclamant suma de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
.
| ← CSJ. Decizia nr. 79/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 787/2002. Civil → |
|---|
