CSJ. Decizia nr. 789/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.789Dosar nr.3351/2002
Şedinţa publică din 27 februarie 2003
La data de 7 februarie 2003 s-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţieîmpotriva deciziei nr.1117/R din 24iulie 2001 a Tribunalului Bucureşti , secţia a IV-a civilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 7 februarie 2003, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunţarea s-a amânat la 18 februarie 2003, la 26 februarie 2003 şi apoi la 27 februarie 2003.
CURTEA ,
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
La data de 5 iulie 1996S.C."B.P."S.A. în calitate de creditoare a solicitat în contradictoriu cu debitoarea S.C. "A.V.T."SRL începerea procedurii de executare prin emiterea comandamentului asupra imobilului situat în Bucureşti str. Şapte Drumuri nr.1, sector 3, proprietatea garanţilor ipotecari V.A.şi V.E., pentru recuperarea creanţei în valoare totală de 671.530,96 dolari SUA, reprezentând credit şi dobânzi restante.
Prin încheierea din 20 septembrie 1999 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, s-a dispus înfiinţarea comandamentului asupra imobilului situat la adresa menţionată, efectuarea procesului verbal de situaţie şi emiterea publicaţiilor de vânzare.
Apoi, prin încheierea din 5 martie 2001 a Judecătoriei Sectorului 3 a fost admisă cererea de executare silită imobiliară formulată de creditorii S.C."B.P."SA, S.C. "B" SA şi B.N.R.prin vânzare la licitaţie publică a imobilului menţionat,dispunându-se adjudecarea definitivă a bunului în favoarea licitatorului T.M., la preţul de 1.765.500.000 lei.
În termen de 30 de zile, prin ordonanţa de adjudecare definitivă din data de 5 aprilie 2001 a aceleiaşi instanţe, s-a constatat achitat preţul la care s-a adjudecat imobilul şi s-a dispusînscrierea ordonanţei în cartea funciară.
Recursul declarat de garanţii ipotecari V.A.şi V.E. împotriva încheierii de adjudecare definitivă a fost respins ca nefondat prin Decizia nr.1117 din 24.07.2001 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă CurteaSupremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva acestor hotărâri, în condiţiile art.330 pct.2 C.proc.civ.ilă, considerând că acestea au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat soluţionarea greşită a cauzei pe fond.
Se susţine în motivarea recursului în anulare că executarea silită a fost efectuată cu încălcarea prevederilor art.493 alin.2 din C.proc.civ., în redactarea anterioară OUGnr.138/2000 întrucât comandamentul nu a cuprins copia titlului executoriu, somaţia făcută debitorului de a plăti, cu înştiinţarea că dacă nu va plăti se va face vânzarea imobilului urmărit, precum şi valoarea acestuia.
Se susţine şi că preţul la care imobilul a fost scos la vânzare este inferior valorii reale a imobiluluişi că au fost nesocotite prevederile art. 503 C proc. civ. potrivit căruia, în termen de 4 săptămâni de la data înştiinţării vânzării, preşedintele instanţei va delega un judecător pentru a întocmi tabloul de ordine al creditorilor, ceea ce, în speţă, s-a realizat numai la 22 octombrie 2001, după pronunţarea celei din urmă ordonanţe de adjudecare.
Se consideră că toate aceste nereguli procedurale i-au împiedicat pe debitori să-şi ia măsurile de apărare prevăzute de lege şi a avut ca rezultat adjudecarea definitivă a imobilului pentru suma de 57.235 dolari, inferioară valorii construcţiei, valoare care dacă ar fi fost corect stabilită ar fi putut acoperi integral cuantumul creanţei.
Recursul în anulare, nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Este exact că potrivit art.493 alin.2 C.proc.civ., în redactarea în vigoare la data începerii executării, deci înainte de modificarea unor dispoziţii din C.proc.civ. prin OUG nr.138/2000, comandamentul cuprinde copie de pe titlul executor, somaţia de a plăti şi înştiinţarea ca, dacă nu va plăti, se va face vânzarea unui anumit nemişcător.
Examinând formele de executare efectuate în cadrul dosarului nr.4533/1999 al Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti (fila 16 şi următoarele), se constată că actul procedural de începere a executării denumit comandament a fost efectuat cu îndeplinirea cerinţelor legale menţionate.
Astfel, actul cuprinde toate menţiunile prevăzute de textul redat şi esteînsoţit şi de copie xerox a titlului executor, la care se face trimitere în cuprinsul comandamentului, anume sentinţa civilă nr.1617/1996 a Tribunalului Bucureşti (dosar 4540/1999)
În ceea ce priveştepreţul la care imobilul a fost scos în vânzare, în cauză sunt incidente prevederile art.502 C.proc.civ. în redactarea anterioară, potrivit căruia afiptele şi publicaţiile de vânzare vor cuprinde preţulce creditorul urmăritor va arăta, în cererea ce va trebuisă facă judecătoria.
Rezultă că textul are în vedere preţul indicat de creditor, fără a se impune să se ceară părerea unui expert, cum se prevede în art.500 C.proc.civ., modificat prinOUG 138/2000.
În speţă, instanţa a pornit licitaţia de la suma de 1.765.000.000 lei, indicată într- adevăr de creditor, dar care este apropiată valorii imobilului stabilită printr-o expertiză tehnică efectuată în altă cauză – dosar nr. 7033/1996 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Dar, analizând procedura de vânzare efectuată pe parcursul a mai multor termene, se constată că şi acest preţ nu a corespuns valorii de circulaţie a imobilului, de vreme ce a fost scăzutcu 25% şi apoi cu 10% din lipsă de licitatori.
Este adevărat, că în recursul în anulare, se face referire la o evaluare a imobilului la 1.000.000 dolari ce rezultă dintr-o probă extrajudiciară anexată. Dar aceasta nu poate fundamentasoluţia solicitată, întrucât, aşa cum s-a arătat nu este judiciară şi cuprinde supraevaluăripornind de la erori grave -de pildă sunt reţinute mai multe etaje ale construcţiei decât cele ce rezultă din titlul de proprietate.
Cu privire la motivarea recursului în anulare în raport de nerespectarea prevederilor art.503 C.proc.civ., se constată că într-adevăr tabloul de ordine al creditorilor a fostîntocmit cu depăşirea termenului de 4 săptămâni, prevăzut de textul menţionat.
Dar acest termen nu este un termen de decădere, a cărui nerespectare să fie sancţionată cu nulitatea absolută, nefiind indicatîntre formalităţile cuprinse în art.509 C.proc.civ.., ce„vor fi observate sub pedeapsa de nulitate a urmăririi". De altfel, tabloul de ordine al creditorilor nu a fost contestat de nici una din părţi, dimpotrivă creditorii cuprinşi în această listă neavând obiecţiuni asupra ordinii în care au fost înscrise creanţele şi nici debitorul nu a invocat în recurs întocmirea cu întârziere a actului procedural menţionat.
Dar, recursul în anulare nu poate fi admis nici înraport de prevederile art.330 pct.2 teza I C.proc.civ.., în temeiul căruia a fost declarat, text ce vizează cazurile în care prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare esenţială a legii, ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Aceasta implică întrunirea cumulativă a două condiţii şi anume: existenţa unei încălcări esenţiale a legii,ceea ce înseamnă că nu orice nesocotire a unor dispoziţii legale poate fi avută în vedere, ci numai acelea de ordine publică. Dimpotrivă nesocotirea unor norme cu caracter relativ, cum este cazul în speţă, nu poate legitima accesul la exercitarea căii de atac a recursului în anulare.
Cea de a doua condiţie prevăzută de textul menţionat cere ca încălcarea esenţială a legii să fi determinat „o soluţionare greşită a cauzei pe fond". Această precizare legislativă are caracter restrictiv, în sensul că ea limitează exerciţiul căii extraordinare de atac arecursului în anulare doar la hotărârile care au primit o soluţionare greşită „pe fond".
Din cele relatate, rezultă că, sub ambele aspecte, recursul în anulare nu se justifică, astfel că va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva încheierii de adjudecare definitivă pronunţată de Judecătoria Sector 3 Bucureşti la 5 martie 2001 şi a deciziei nr.1117/R din 24 iulie 2001 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă..
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 792/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 79/2002. Civil → |
|---|
