Recurs. Cerere de intervenţie formulată de o organizaţie neguvemamentală, în baza O. G. nr. 137/2000
| Comentarii |
|
Potrivit art. 21 şi art. 22 din O. G. nr. 137/2000, organizaţiile neguvernamentale, care au ca scop protecţia drepturilor omului, pot avea calitate procesuală activă numai în cazul în care discriminarea se discută într-o judecată ce se desfăşoară în condiţiile art. 21 din acest act normativ.
(Secţia civilă, decizia nr. 1328din 2 aprilie 2002)
Rejudecând cauza, Tribunalul Hunedoara, prin sentinţa nr. 24 din 11 februarie 2000, a respins acţiunea reclamantului, a admis cererea reconvenţională formulată de pârât şi a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 15 iulie 1993 cu privire la un imobil din comuna Geoagiu.
împotriva acestei sentinţe, atât reclamantul, cât şi pârâtul au formulat apel.
Curtea de Apel Alba lulia, prin decizia nr. 169/A din 14 noiembrie 2000, a admis apelul reclamantului, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a admis acţiunea reclamantului, l-a obligat pe pârât să-i plătească acestuia suma de 11.843 U. S. D. sau echivalentul în lei la data executării şi a menţinut sechestrul asigurator aplicat prin încheierea din 10 septembrie 1996.
Totodată, apelul pârâtului a fost anulat ca netimbrat.
în contra acestei ultime hotărâri, pârâtul a declarat recurs.
în recurs, a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, invocând dispoziţiile O. G. nr. 137/2000.
Referitor la cererea formulată de Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, Curtea constată că această organizaţie nu are calitate procesuală activă şi, în consecinţă, nu poate formula cerere de intervenţie în cauză.
Astfel, din examinarea coroborată a dispoziţiilor art. 21 şi art. 22 din O. G. nr. 137/2000, se constată că organizaţiile neguvemamentale, care au ca scop protecţia drepturilor omului, pot avea calitate procesuală activă în cazul în care discriminarea se discută într-o judecată, ce se poartă în condiţiile art. 21 din acest act normativ, ceea ce nu e cazul în speţă, întrucât, din cuprinsul cererii de intervenţie formulate, se constată că se fac referiri stricte la modul cum a fost soluţionată cauza, la probatoriul administrat şi felul în care a fost analizat de către instanţă.
Faţă de cele de mai sus, cererea de intervenţie va fi respinsă în principiu.
Recursul declarat de pârâtul M. V. urmează a fi admis, în temeiul considerentelor ce succed.
Potrivit prevederilor art 304 pct. 7 C. pr. pen., casarea unei hotărâri se poate face numai când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Din examinarea conţinutului deciziei pronunţate în apel, se constată că hotărârea de anulare ca netimbrat a apelului pârâtului M. V. nu a fost deloc motivată de instanţă, în considerentele deciziei neregăsindu-se nici o referire la acest aspect.
Ca atare, se impune casarea deciziei Curţii de Apel Alba lulia, şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei, pentru ca instanţa să rejudece ambele apeluri.
| ← Recurs. Inadmisibilitate împotriva deciziei prin care s-a... | Recunoaşterea hotărârilor străine. divorţ → |
|---|
