ICCJ. Decizia nr. 1164/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1164
Dosar nr. 4256/2003
Şedinţa publică din 10 februarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 963 din 14 august 2002, pronunţată de Tribunalul Harghita a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta B.E., împotriva pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Harghita, precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de primul pârât împotriva Casei Asigurărilor de Sănătate OPSNAJ, care a fost obligată să-i restituie reclamantei, în locul pârâţilor, suma de 3.153.518 lei, reprezentând contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate, în procent de 7%, pentru perioada ianuarie 2000 – martie 2001, plus dobânzile legale şi a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţi.
Recursurile declarate de Ministerul Justiţiei şi de chemata în garanţie împotriva sentinţei au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia nr. 897/R din 8 noiembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., susţinând, în esenţă că, au fost pronunţate cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4, art. 6, art. 52 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997, din care rezultă că magistraţii nu fac parte din categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Recursul în anulare este fondat.
Este adevărat că în conformitate cu prevederile art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992, magistraţii beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, această gratuitate neechivalând, însă, cu scutirea de plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate, care constituie o obligaţie distinctă.
Beneficiul gratuităţilor prevăzute în art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 se aplică numai în condiţiile cuprinse în Legea nr. 145/1997, în al cărei art. 4 este menţionată regula generală a obligativităţii asigurării, de la care există excepţiile privitoare la persoanele scutite de plata contribuţiei, prevăzute în art. 6 şi art. 55 din aceeaşi lege.
Potrivit art. 52 din Legea nr. 145/1997, persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute în art. 6 şi art. 55.
Cum magistraţii nu sunt menţionaţi printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuţii se constată că doar prin greşita aplicare a prevederilor legale susmenţionate au fost admise acţiunea şi cererea de chemare în garanţie.
În consecinţă, recursul în anulare urmează a fi admis, conform art. 3303 alin. (1) şi art. 314 C. proc. civ., a fi casate ambele hotărâri, a fi respinsă acţiunea şi cererea de chemare în garanţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia nr. 897/R din 8 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, precum şi sentinţa civilă nr. 963 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita şi respinge acţiunea reclamantei B.E. şi cererea de chemare în garanţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 2231/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 100/2003. Civil. Pretentii. Recurs în anulare → |
|---|
