ICCJ. Decizia nr. 1050/2003. Civil. LEGEA NR.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1050
Dosar nr. 7693/2003
Şedinţa publică din 11 februarie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea adresată Judecătoriei Iaşi la data de 28 ianuarie 2002, reclamantele A.A.M. şi B.M.E. au contestat, în contradictoriu cu Primăria municipiului Iaşi, dispoziţia acesteia nr. 3 din 4 ianuarie 2002, prin care li s-a restituit, în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, imobilul (clădire şi teren) situat în Iaşi.
În motivarea contestaţiei au arătat că nu li s-a restituit în întregime terenul solicitat prin notificare, în suprafaţă de 1386,97 mp, o porţiune cu dimensiunile de 35 m/1,5 m fiind concesionată altei persoane.
Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 3494 din 18 februarie 2002, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Iaşi, reţinând că sunt incidente dispoziţiile art. 24 pct. 8 din Legea nr. 10/2001.
La tribunal cauza a fost înregistrată sub nr. 10395 din 1 iulie 2002.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, arătând în principal că reclamantelor li s-a restituit în întregime proprietatea, conform notificării, suprafaţa concesionată, de cca 35 mp, nefăcând parte din terenul respectiv.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri şi expertiză tehnică topografică, Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 104 din 20 februarie 2003, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut în esenţă că reclamantelor le-a fost restituit întreg terenul solicitat, în concordanţă cu notificarea, cei cca 45 mp concesionaţi unui terţ nefăcând obiect al proprietăţii acestora.
Apelul declarat de reclamante împotriva acestei sentinţe, prin care se solicită admiterea acţiunii, a fost respins, cu o motivare similară celei a instanţei de fond, prin Decizia civilă nr. 68 din 3 octombrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi.
Prin recursul de faţă, nemotivat în drept (se face referire generică la art. 304 C. proc. civ.), reclamantele au criticat hotărârile, susţinând că nu li s-a restituit întreaga suprafaţă de teren la care au dreptul, ceea ce ar însemna o încălcare a prevederilor Legii nr.10/2001.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, neexistând vreo încălcare ori interpretare greşită a legii. Pe de altă parte, soluţia de respingere a acţiunii este în deplină concordanţă cu probatoriile administrate.
Astfel, prin dispoziţia contestată pârâtelor li s-a restituit în întregime imobilul, astfel cum s-a solicitat prin notificare (1386,97 mp, din care 135,28 mp teren construit şi 1251,69 mp teren neconstruit). Există deci o identitate perfectă din acest punct de vedere iar prin expertiza tehnică topografică (ale cărei concluzii au fost contestate) s-a constatat că reclamantele stăpânesc în fapt imobilul. Diferenţa de cca 45 mp teren, concesionată de pârâtă altei persoane, excede suprafaţa asupra căreia reclamantele sunt titularele dreptului de proprietate, astfel că nu le poate fi restituită.
În consecinţă, cum hotărârile pronunţate sunt în întregime legale şi temeinice, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantele A.A şi B.M.E. împotriva deciziei nr. 68 din 3 octombrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2005.
| ← CSJ. Decizia nr. 998/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 979/2003. Civil → |
|---|
