ICCJ. Decizia nr. 1175/2003. Civil. LEGEA 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1175
Dosar nr. 6375/2003
Şedinţa din publică de la 17 februarie 2005
Asupra recursului civil de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin „Notificarea din 14 februarie 2002", adresată „Către Primăria Târgovişte" B.G.F. a solicitat restituirea în natură sau după caz prin echivalent: casă inclusiv teren aferent de 600 mp şi 5.000 mp „în folosinţă de la CAP" în temeiul Legii nr. 10/2001.
Prin dispoziţia motivată nr. 1295 din 14 martie 2003 emisă de Primăria Municipiului Târgovişte şi semnată de primar, a fost respinsă notificarea.
Împotriva dispoziţiei nr. 1295/2003 a fost formulată contestaţie.
Tribunalul Dâmboviţa, prin sentinţa civilă nr. 281 din 11 iunie 2003 a admis cererea formulată de B.G.F., a fost anulată dispoziţia atacată şi s-a constatat că petentul este îndreptăţit la măsuri reparatorii conform art. 11 din Legea nr. 10/2001 pentru imobilul „casă şi terenul aferent" expropriat prin Decretul nr. 142/1985.
Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia nr. 181 din 10 septembrie 2003 a admis apelul declarat de Primăria Municipiului Târgovişte, a schimbat în parte sentinţa instanţei de fond, în sensul constatării îndreptăţirii petentului la măsuri reparatorii conform art. 11 din Legea nr. 10/2001 „pentru imobilul casă şi teren în suprafaţă de 250 mp expropriat prin Decretul nr. 142/1985.
Instanţa a considerat necesară precizarea suprafeţei terenului expropriat, deoarece petentul, prin cererea introductivă, s-a referit la un teren mult mai mare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Primăria Municipiului Târgovişte prin Primar, fără a preciza vreunul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Se susţine, în esenţă, că instanţa nu a lămurit dacă petentul a fost proprietarul terenului şi a construcţiei expropriate, nu a verificat dacă nu a vândut imobilul şi nu a avut rol activ pentru a propune noi probe, martori şi înscrisuri, privind situaţia juridică a imobilului şi plata taxelor şi impozitelor aferente.
Recursul se priveşte ca nefondat.
Prin Decretul nr. 142/1985 reclamantului B.G.F. i-a fost expropriat imobilul, casă şi teren în suprafaţă de 250 mp, pentru care, prin notificare, a solicitat măsuri reparatorii.
Conform prevederilor art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 petentul–intimat este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent.
Acest drept a fost stabilit de instanţe, cea de fond în principiu modificată de instanţa de apel prin precizarea suprafeţei de teren.
Susţinerile recurentei, privind insuficienţa probelor nu constituie motive de nelegalitate avute în vedere de prevederile art. 304 alin. (1) C. proc. civ. Nimic nu împiedica recurenta să solicite administrarea probelor pe care le considera necesare pentru a dovedi susţinerile sale, astfel că nici lipsa de rol activ a instanţei de apel nu poate constitui motiv de casare.
Faţă de cele ce preced, în temeiul OUG nr. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Târgovişte împotriva deciziei nr. 181 din 10 septembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1431/2003. Civil. Restituire... | ICCJ. Decizia nr. 986/2003. Civil. Ordonanta presedintiala.... → |
|---|
