ICCJ. Decizia nr. 1108/2003. Civil. LG.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1108
Dosar nr. 13543/2003
Şedinţa publică din 15 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 16 decembrie 2002 petenta D.C.V. a formulat, în temeiul art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 contestaţie, a solicitat anularea dispoziţiei nr. 256 din 22 noiembrie 2002 prin care Primarul comunei Cîrlogeni, judeţul Olt i-a respins cererea de restituire în natură a suprafeţei de 0,10 ha teren situat în această localitate şi de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcţia demolată.
Tribunalul Olt, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 361 din 13 mai 2003 a admis contestaţia şi a obligat Ministerul Finanţelor Publice să restituie prin echivalent bănesc petentei sumele de 114.490.000 lei, contravaloarea construcţiei, plus 32.742.938 lei, contravaloarea suprafeţei de 1046 mp teren cu motivarea că restituirea în natură a imobilului preluat în mod abuziv de Statul Român nu mai este posibilă.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 334 din 12 noiembrie 2003 a admis apelul declarat de D.G.F.P. Olt în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 361 din 15 mai 2003 a Tribunalului Olt pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins contestaţia.
S-a reţinut că petenta este îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile art. 40 din Legea nr. 10/2001 pentru imobilul preluat abuziv.
S-a considerat însă că petenta nu a respectat procedura prevăzută de art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care prevede notificarea prefecturii în a cărei rază teritorială s-a aflat imobilul.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 334 din 12 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, a declarat recurs petenta D.C.V., a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut că, prin hotărârea pronunţată, instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Curtea urmează să admită recursul ca fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 314 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
În speţă, împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite.
Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora sau, în temeiul art. 4 alin. (2) din acelaşi act normativ, moştenitorii acestora.
În prezenta cauză, pentru a se stabili dacă petenta D.C.V. are sau nu calitatea de persoană îndreptăţită se impune administrarea de probe suplimentare.
Astfel, prin actul de vânzare din 1 decembrie 1945 C.A.I. a dobândit, ca loc de casă, în comuna Cîrligeni suprafaţa de 3168 mp. La data de 28 septembrie 1963 a fost eliberată autorizaţie de construcţie a unei locuinţe lui D.F., tatăl lui D.G., soţul reclamantei. Este necesară să se stabilească dacă dreptul de proprietate a intrat sau nu, în ce modalitate şi în ce limite în patrimoniul petentei D.C.V.
Pe de altă parte, se impune să se determine dacă, în speţă, Primăria comunei Cîrligeni care a respins prin deciziei motivată notificarea petentei are sau nu calitatea de unitate deţinătoare în sensul art. 20 din Legea nr. 10/2001.
Petenta, prin contestaţie nu a solicitat restituirea în natură a imobilului întrucât casa a fost demolată iar pe teren a fost edificată o nouă construcţie, în prezent post de poliţie, ci acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Contestaţia a fost formulată în contradictoriu cu Primăria comunei Cîrligeni, prin Primar judeţul Olt şi trebuia soluţionată, pentru respectarea principiului disponibilităţii, în limitele investirii.
Pentru respectarea aceluiaşi principiu, instanţele erau datoare să soluţioneze pricina în limita temeiului juridic invocat şi anume art. 10 alin. (8) coroborat cu art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care reglementează acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în cazul imobilelor preluate în mod abuziv, când construcţiile au fost demolate iar terenul nu poate fi restituit în natură.
Faţă de considerentele menţionate, Curtea va admite recursul, va casa Decizia curţii de apel şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta D.C.V. împotriva deciziei civile nr. 334 din 12 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1177/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1105/2003. Civil. Pretentii. Recurs → |
|---|
