ICCJ. Decizia nr. 1163/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1163
Dosar nr. 4230/2003
Şedinţa publică din 10 februarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 3 iulie 2002 la Tribunalul Harghita, V.C. aprod, a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Harghita solicitând obligarea acestora la restituirea sumelor de bani încasate prin reţinerea nelegală a procentului de 7% din salariul lunar cu titlu de contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru perioada 1 ianuarie 2000 – martie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflaţie la data executării hotărârii.
Prin sentinţa civilă nr. 968 din 14 august 2002 Tribunalul Harghita a admis acţiunea reclamantei împotriva părţilor. A admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pe care a obligat-o să restituie reclamantei V.C. în locul pârâţilor, suma de 1.779.771 lei cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate în procent de 7% lunar începând cu luna ianuarie 2000 – martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale calculată conform OG nr. 9/2000 de la data reţinerii lunare a sumei şi până la data plăţii integrale a datoriei. A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Harghita.
Soluţia pronunţată de tribunal a fost menţinută de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 1006/R din 15 noiembrie 2002 a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâtul Ministerul Justiţiei şi de chemata în garanţie C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ. Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor menţionate, arătând că acestea au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
S-a susţinut în esenţă, că prin hotărârile pronunţate, instanţele au încălcat prevederile Legii nr. 145/1997 a asigurărilor sociale de sănătate, respectiv art. 1 alin. (2), art. 4, art. 6, art. 52 şi art. 55, texte din care rezultă că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate, nu fac parte din categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei băneşti lunare pentru asigurările sociale de sănătate.
Recursul în anulare este fondat.
În conformitate cu prevederile art. 99 din Legea nr. 92 din 4 august 1992 pentru organizarea judecătorească republicată, magistraţii în activitate sau pensionarii, precum şi soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze.
Art. 141 alin. (2) din aceeaşi lege prevede că personalul auxiliar de specialitate beneficiază printre altele şi de drepturile prevăzute de art. 99.
Gratuitatea asistenţei medicale, a medicamentelor şi a protezelor, nu echivalează şi cu scutirea de plata contribuţiei băneşti lunare pentru asigurările sociale de sănătate, care constituie o obligaţie distinctă.
Aceste gratuităţi prevăzute de Legea nr. 92/1992 în art. 99 şi respectiv art. 141 se acordă doar în condiţiile cuprinse în Legea nr. 145/1997 care la art. 1 şi art. 4 instituie regula generală a obligativităţii asigurării sociale de sănătate.
De la această regulă generală obligatorie există excepţiile privitoare la persoanele scutite de plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate cuprinse în art. 6 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997.
Art. 52 din lege stabileşte obligaţia persoanelor asigurate, cu excepţia categoriilor prevăzute la art. 6 şi art. 55, de a plăti contribuţia bănească lunară pentru asigurări sociale de sănătate, în cotă de 7% aplicată venitului brut.
Cum, magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate nu sunt menţionaţi printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuţii, se constată că, numai prin greşita aplicare a prevederilor legale tribunalul a admis acţiunea reclamantei şi cererea pârâtului Ministerul Justiţiei de chemare în garanţie a Casei OPSNAJ, soluţie confirmată de curtea de apel.
Faţă de cele ce preced, recursul în anulare urmează a fi admis, hotărârile pronunţate în cauză urmează a fi casate, iar acţiunea reclamantei V.C., precum şi cererea pârâtului Ministerul Justiţiei de chemare în garanţie a Casei OPSNAJ urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia nr. 1006/R din 15 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, precum şi sentinţa civilă nr. 968 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita şi respinge acţiunea reclamantei V.C. şi cererea de chemare în garanţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 105/2003. Civil. Retrocedare imobil. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1162/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... → |
|---|
