ICCJ. Decizia nr. 1218/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1218
Dosar nr. 3788/2003
Şedinţa publică din 18 februarie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cerere înregistrată la Tribunalul Olt, sub nr. 7323/2002, reclamantul G.I., a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 170 din 19 iulie 2002, emisă de Primăria Comunei Morunglav, judeţul Olt, solicitând ca Statul Român să fie obligat la plata de despăgubiri în sumă de 220.000.000 lei, pentru imobilul, casă compusă din parter şi etaj, cu 9 camere, care a fost demolat în anul 1978.
Tribunalul Olt, cu Decizia civilă nr. 1082 din 16 decembrie 2002 a admis acţiunea, a anulat dispoziţia primăriei nr. 170/2002 şi a constatat un drept la despăgubiri în sumă de 134.200.000 lei pentru imobilul, casă demolat.
În motivarea deciziei, se constată că reclamantul a dovedit calitatea de succesor a fostei proprietare I.C., că această calitate a fost recunoscută şi de primărie, care a dispus restituirea în natură a suprafeţei de teren de 727 mp, a pârâtului şi magaziei existente pe teren.
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de D.G.F.P. Olt, cu motivarea că reprezentantul statului este Ministerul Finanţelor Publice, potrivit art. 37 din Legea nr. 10/2001 care stipulează că după centralizarea notificărilor şi a ofertelor de acordare a despăgubirilor băneşti, prefecturile transmit centralizatoarele Ministerului Finanţelor Publice.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 90 din 25 aprilie 2003, a admis apelurile declarate de reclamant şi pârâta Primăria comunei Morunglav judeţul Olt, a admis acţiunea, a constatat valoarea actuală a imobilului demolat ca fiind de 134.200.000 lei, faţă de care se vor calcula despăgubirile; primăria a fost obligată să plătească reclamantului 12.000.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate la fond şi în apel.
S-a apreciat că instanţa a stabilit corect valoarea imobilului, dar potrivit art. 31, art. 36 şi art. 40 din Legea nr. 10/2001, aceasta nu reprezintă valoarea despăgubirilor, ci suma faţă de care se vor stabili despăgubirile potrivit procedurii instituite de lege.
Au fost admise şi criticile reclamantului, potrivit cărora în mod greşit nu i s-au acordat toate cheltuielile de judecată dovedite, potrivit art. 274 C. proc. civ.
D.G.F.P. Olt, în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 90/2003 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, invocând nulităţile prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
În esenţă, recurentul susţine că deşi în practicaua deciziei se consemnează că Ministerul Finanţelor Publice a declarat apel, în considerente nu sunt analizate criticile formulate, deşi în dispozitiv se prevede admiterea apelului.
Mai mult, se admit şi apelurile reclamantului, dar şi al primăriei, situaţie contradictorie, care face imposibilă executarea, atâta vreme cât primăria solicită respingerea cererii de despăgubiri, iar instanţa a admis acţiunea.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma:
După verificarea dosarului de apel, se constată că la fila 7 a acestuia se află cererea de apel a D.G.F.P. Olt, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, iar la fila 22 verso este scrisă minuta deciziei. Din conţinutul minutei, rezultă că instanţa „admite apelurile" fără a preciza câte anume sau cine le-a declarat, astfel încât instanţa de control judiciar nu poate aprecia ce anume a admis instanţa de apel. Din restul dispoziţiilor minutei, se deduce că au fost admise două apeluri, unul al reclamantului, pentru că se admite acţiunea şi cererea de cheltuieli de judecată şi cel de al doilea al primăriei pentru că se constată valoarea actuală a imobilului demolat.
Curtea de Apel Craiova în practicaua deciziei, menţionează că şi D.G.F.P. a declarat apel, dar se confirmă deducţia precedentă că, la întocmirea minutei nu s-a avut în vedere această cerere, care în considerente nu este analizată, iar în alineatul ultim al filei 3 a deciziei se menţionează „va admite ambele apeluri".
De asemenea, se poate observa că instanţa de fond a admis acţiunea şi reclamantul a declarat apel numai în ceea ce priveşte neacordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată. Cu toate acestea, instanţa de apel „admite acţiunea" dând reclamantului ceea ce nu ceruse.
Soluţia de „admitere a acţiunii" în apel, nu se impunea nici faţă de cererea de apel a primăriei, deoarece aceasta tocmai critica prima instanţă pentru că trebuia să menţină dispoziţia de respingere a cererii de despăgubiri deoarece reclamantul nu a făcut dovada că imobilul demolat a fost proprietatea I.C.
După cum este de observat, Decizia criticată este lovită de nulităţile prevăzute de art. 304 pct. 6, 7 şi 9 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul art. 312 din acelaşi cod urmează a se admite recursul D.G.F.P. Olt în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, a casa Decizia civilă nr. 90 din 25 aprilie 2003 a Curţii de Apel Craiova, cu trimiterea spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Împotriva aceleaşi decizii a declarat recurs Primăria comunei Morunglav judeţul Olt, aceasta criticând instanţa de apel pentru că a acordat cu uşurinţă despăgubiri, deşi reclamantul nu a făcut dovada preluării abuzive a imobilului şi nici a faptului că ar fi unicul moştenitor, al fostei proprietare, succesiunea nefiind dezbătută până în prezent.
O altă critică se referă la neprezentarea de către instanţă, în ce constau măsurile reparatorii şi obligarea fără nici un temei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 12.000.000 lei (acţiunea fiind scutită de taxa judiciară de timbru).
Toate criticile sunt fondate, mai puţin cea referitoare la nedovedirea de către reclamant a calităţii de unic moştenitor al I.C. Această calitate a fost deja recunoscută de primărie atunci când a dispus restituirea către reclamant, în natură, a suprafeţei de teren de 727 mp, a pătulului şi a magaziei.
Este fondată critica adusă instanţei de apel, care nu a precizat dacă măsurile reparatorii prin echivalent stabilite, sunt băneşti sau în altă formă prevăzută de lege.
De asemenea, la dosar nu se află dovada plăţii onorariului de expert, pentru raportul întocmit în faţa instanţei de fond.
De aceea, va fi admis şi recursul primăriei împotriva deciziei civile nr. 90/200, a Curţii de Apel Craiova, se va casa Decizia cu trimitere spre rejudecare aceleaşi instanţe, care se va conforma îndrumării de a analiza cererea de apel a D.G.F.P. Olt şi va face precizările cu privire la eventualele măsurii reparatorii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâţii Primăria Comunei Morunglav şi D.G.F.P. Olt în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 90 din 25 aprilie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 519/2003. Civil. Încheiere de suspendare.... | ICCJ. Decizia nr. 1052/2003. Civil. CONTESTATIE LA EXECUTARE.... → |
|---|
