ICCJ. Decizia nr. 1482/2003. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1482
Dosar nr. 1831/2003
Şedinţa publică din 24 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.1109 din 18 martie 2002 la Tribunalul Giurgiu reclamanţii T.D., T.G., L.N. şi T.L. au chemat în judecată S.C. R. S.A. Giurgiu solicitând să fie obligată pârâta să le restituie în natură moara şi terenul aferent situate în com. Toporu jud. Giurgiu, naţionalizată în baza Legii nr. 119/1948 din patrimoniul autorului lor T.T., decedat la data de 14 aprilie 1995.
La data de 18 aprilie 2002 reclamanţii şi-au completat acţiunea în sensul că au chemat în judecată şi A.P.A.P.S.
Tribunalul Giurgiu prin sentinţa civilă nr. 409 din 4 iulie 2002, menţinută prin Decizia nr. 13 din 21 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins contestaţia.
S-a reţinut că în temeiul Legii nr. 119/1948 din patrimoniul lui T.T., decedat la data de 14 aprilie 1995, autorul reclamanţilor, a fost naţionalizată moara cu terenul aferent, proprietatea acestuia, situată în com. Toporu, jud.Giurgiu.
S-a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 373 din 15 iulie 1994 F.P.S., în cadrul procesului de privatizare a vândut printre alte bunuri, S.C. R. S.A. Giurgiu bunul în litigiu.
S-a considerat că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 13 din 21 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, au declarat recurs reclamanţii T.G., T.D., L.N. şi T.L., solicitând casarea potrivit art. 304 pct. 8 şi pct. 9 teza a II a C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că: greşit instanţele au respins cererea de restituire în natură a imobilului considerând că în speţă se aplică dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţele de fond şi de apel au reţinut corect că moara şi terenul aferent, situate în comuna Toporu, jud.Giurgiu, proprietatea lui T.T., decedat la data de 14 aprilie 1995, autorul reclamanţilor, a fost naţionalizată în temeiul Legii nr. 119/1948 şi constituie imobil preluat abuziv în sensul art. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Prin contractul nr. 373 din 15 iulie 1994 în cadrul procesului de privatizare, F.P.S. a vândut Asociaţiei R. Programul acţiunilor salariaţilor printre alte bunuri şi pe cel în litigiu.
Potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile ce cad sub incidenţa prevederilor acestui act normativ, sunt valabile, dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.
Cum imobilul nu poate fi restituit în natură, reclamanţilor li se aplică dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, persoanele îndreptăţite au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
Faţă de considerentele menţionate, CURTEA va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii T.D., T.G., L.N. şi T.L. împotriva deciziei nr. 13 din 21 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 148/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 150/2003. Civil. Încheiere - îndreptare... → |
|---|
