CSJ. Decizia nr. 2268/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2268
DOSAR NR. 5197/2002
Şedinţa publică din 29 mai 2003
La data de 14 mai 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S.I.Ş.împotriva deciziei civile nr.29/A din 7 octombrie 2002 a Curţii de Apel Oradea – Secţia civilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 14 mai 2003, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunţarea s-a amânat la 29 mai 2003.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 2 iulie 2001 reclamantul S.I.Ş.a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în baza art.505 şi următoarele C.proc.pen., să fie obligat la 3.000.000.000 lei cu titlu de daune morale pentru arestarea şi condamnarea pe nedrept şi la restituirea contravalorii bunurilor mobile confiscate în procesul penal.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că prin sentinţa penală nr.500 din 9 octombrie 1959 a Tribunalului Militar Timişoara şi Decizia penală nr.604 din 21 decembrie 1959 a Tribunalului Militar al Regiunii a III-a Militară Cluj a fost condamnat la 16 ani muncă silnică şi8 ani degradare civică pentru săvârşirea infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art.209 pct.2 lit."a" din codul penal anterior, dispunându-se şi confiscarea averii.
Din pedeapsa privativă de libertate reclamantul a executat 6 ani. Prin Decizia penală nr.3206/1999 Curtea Supremă de Justiţie – Secţia penală, a admis recursul în anulare, a casat cele două hotărâri şi în temeiul art.11 pct.2 lit."b" raportat la art.10 lit."d" C.proc.pen. a dispus achitarea reclamantului şi a înlăturat pedeapsa complimentară a confiscării averii.
Susţine reclamantul că a suferit puternice violenţe fizice şi morale, care s-au extins şi asupra familiei sale şi că după eliberare nu a putut să găsească un loc de muncă şi nu a avut astfel din ce să-şi asigure existenţa. Sunt descrise în acţiune bunurile mobile supuse confiscării, astfel cum au fost menţionate în procesele verbale din 26 ianuarie 1960 şi 1 februarie 1960.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Bihor prin sentinţa civilă nr.156 din 21 martie 2002, a admis acţiunea formulată de reclamantul S.I.Ş.şi a obligat Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata sumei de 177.036.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale şi la 3.000.000.000 lei daune morale pentru anii de detenţiune executaţi de reclamant.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut şi motivat că pe perioada detenţiei reclamantul a fost supus violenţei fizice, stresului, ameninţărilor, interogatoriilor repetate, frigului şi foamei, ceea ce i-a cauzat grave probleme de sănătate, ce persistă şi în prezent, confirmate cu acte medicale. După eliberarea din penitenciar, forţa de muncă a reclamantului a fost mult scăzută ca urmare a violenţelor la care a fost supus. Prin raportul de expertiză întocmit de expert Simion Gheorghe au fost evaluate bunurile mobile confiscate reclamantului, valoarea actuală a acestora fiind de 177.036.000 lei.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor, ca reprezentantă a Ministerului Finanţelor Publice, a fost admis de Curtea de Apel Oradea, care, prin Decizia civilă nr.29/A din 7 octombrie 2002, a schimbat în tot hotărârea tribunalului şi a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantului S.I.Ş..
Pentru a decide astfel instanţa de apel a motivat că potrivit dispoziţiilor art.505 alin.2 C.proc.pen. acţiunea pentru repararea pagubei poate fi pornită în termen de un an de la rămânerea definitivă a hotărârii de achitare. Decizia nr.3206 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, prin care s-a dispus achitarea reclamantului, a fost dată la data de 22 septembrie 1999, dată la care a rămas definitivă şi, fiind o hotărâre care nu se comunică părţilor, ea este definitivă de la pronunţare. Curtea de Apel Oradea a constatat că termenul de un an curge de la data de22 septembrie 1999 şi cum acţiunea a fost introdusă la 2 iulie 2001, s-a apreciat că nu este admisibilă şi a fost respinsă ca atare.
Împotriva deciziei dată în apel în termen legal a declarat recurs reclamantul S.I.Ş.care a susţinut că termenul de un an prevăzut de art.505 alin.2 C.proc.pen. a fost imposibil de respectat deoarece redactarea deciziei de achitare a durat luni de zile, dosarul a fost arhivat într-un loc inaccesibil şi nu la o instanţă civilă sau militară şi că reclamantul a intrat în posesia copiei de pe Decizia Curţii Supreme de Justiţie abia la data de 9 mai 2001.
Recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele care succed:
La data de 2 iulie 2001 reclamantul S.I.Ş.a investit instanţele judecătoreşti cu soluţionarea unei acţiuni ce conţine două capete de cerere. În primul capăt de cerere reclamantul a solicitat condamnarea Statului Român la despăgubiri pentru daunele morale suferite în urma arestării şi condamnării pe nedrept. În cel de al doilea capăt al acţiunii reclamantul a cerut obligarea aceluiaşi pârât să-i restituie contravaloarea bunurilor confiscate în procesul penal ca urmare a ridicării (eliminării) pedepsei complimentare odată cu achitarea.
Deşi reclamantul şi-a întemeiat acţiunea civilă pe dispoziţiile art.505 şi următorii C.proc.pen., instanţele erau datoare să-i dea calificarea juridică corectă, atât pentru solicitarea din acţiune referitoare la repararea daunelor morale rezultate din arestarea şi condamnarea nedreaptă, cât şi pentru cererea de restituire a bunurilor confiscate, cerere care, deşi îşi are izvorul în înlăturarea unei pedepse complimentare cu caracter penal, are o altă natură juridică şi nu îşi găseşte reglementarea în textele de lege invocate de reclamant în acţiune.
Cu referire la solicitarea obligării Statului Român la despăgubiri pentru daune morale, în adevăr, acţiunea a fost promovată de reclamant peste termenul de un an prevăzut de textul citat. Art.505 alin.2 C.proc.pen. dispune că termenul curge „de la rămânerea definitivă a hotărârii de achitare", iar nu de la data motivării deciziei ori a comunicării. Termenul stipulat de lege putea fi respectat de reclamant deoarece acţiunea în daune contra statului era fondată pe soluţia de achitare, iar nu pe motivarea ei. Cu alte cuvinte, acţiunea în daune putea fi introdusă imediat, chiar pe baza unui simplu certificat de pe soluţia de achitare, posibil a fi obţinut şi în ziua pronunţării soluţiei, astfel că este neavenită susţinerea recurentului-reclamant că termenul defipt de lege a fost imposibil de respectat.
Cu privire la capătul de cerere prin care s-a solicitat restituirea bunurilor confiscate, până la intrarea în vigoare a OUG nr.138/2000, în codul de procedură civilă materia întoarcerii executării nu a fost rezolvată în mod clar, dar în doctrină şi în jurisprudenţă s-a acceptat unanim ideea că problema întoarcerii executării se deduce în toate acele situaţii în care titlul pus în executare a fost ulterior desfiinţat, prin exerciţiul căilor de atac prevăzute de lege, urmând a se restabili situaţia anterioară executării. Aceasta este situaţia pentru cea de a doua solicitare a reclamantului S.I.Ş., situaţie în care s-a executat o hotărâre definitivă referitoare, printre altele, la confiscarea averii reclamantului, hotărâre care apoi a fost casată ca urmare a admiterii recursului în anulare, cu consecinţa achitării reclamantului şi a înlăturării pedepsei complimentare a confiscării averii.
Prin desfiinţarea titlului (hotărârile de condamnare şi confiscare), creditorul (Statul Român în favoarea căruia s-a confiscat averea reclamantului) este obligat să restituie debitorului (reclamantului) ceea ce a luat prin executarea hotărârilor ce ulterior au fost casate.
Dar acţiunea reclamantului a fost introdusă la data de 2 iulie 2001, deci în plină aplicare a prevederilor art.4041 – 4043 cod procedură civilă. Noua reglementare procesuală, consacrată prin OUG nr.138/2000, are darul de a acoperi lipsa unei reglementări riguroase privitoare la întoarcerea executării. În acest scop, în Codul de procedură civilă s-a introdus, după Secţiunea a VI-a din Capitolul I al Cărţii V, o nouă secţiune, a VI - a, intitulată „Întoarcerea executării".
Potrivit textelor menţionate, în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioară acesteia. Pe cale de consecinţă, textele consacră dreptul reclamantului, care a obţinut casarea hotărârilor, la desfiinţarea executării şi restabilirea situaţiei anterioare.
Întrucât în ceea ce priveşte cel de al doilea capăt de cerere al acţiunii prin care se urmăreşte restituirea bunurilor confiscate ori a contravalorii lor îi este aplicabil instituţia întoarcerii executării, aceasta poate fi solicitată înlăuntrul termenului general de prescripţie a dreptului de a obţine „condamnarea" pârâtului, adică a termenului de 3 ani, care a început să curgă din momentul în care a rămas definitivă hotărârea prin care s-a desfiinţat titlul pus în executare.
Cum de la această din urmă dată (22 septembrie 1999) şi până la data introducerii acţiunii (2 iulie 2001) nu a expirat termenul de trei ani, se constată că acţiunea, pentru cel de al doilea capăt de cerere, a fost promovată în termenul general de prescripţie şi, în limitele discutate, greşit a fost respinsă ca inadmisibilă de instanţa de apel.
Faţă de cele ce preced, recursul reclamantului se priveşte ca fondat şi urmare a admiterii lui, va fi casată Decizia Curţii de Apel Oradea, cu consecinţa trimiterii cauzei la aceeaşi instanţă, în scopul soluţionării motivului nr.2 din apelul pârâtului Statul Român.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul S.I.Ş.împotriva deciziei nr.29/A din 7 octombrie 2002 a Curţii de Apel Oradea – Secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza pentru rejudecarea apelului, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6883/2003. Civil. Reînregistrare partid. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 193/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
