ICCJ. Decizia nr. 1512/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1512
Dosar nr. 2954/2003
Şedinţa publică din 25 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bistriţa Năsăud sub nr. 2597 din 27 mai 2002 reclamanţii R.P., ş.a. având calitatea de salariaţi la Judecătoria Năsăud au chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Bistriţa Năsăud în calitate de ordonator secundar de credite, şi Ministerul Justiţiei ca şi ordonator principal, şi Casa de Asigurări de Sănătate O.P.S.N.A.J. pentru a fi obligaţi împreună prin hotărâre judecătorească, să le restituie sumele de bani reţinute nedatorat din salariu lunar, în perioada 1 ianuarie 2000 – 30 martie 2001 în procent de 7%, cu titlu de contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate, calculate prin aplicarea coeficientului de inflaţie pentru fiecare sumă reţinută până la data executării integrale.
În susţinerea acţiunii au fost invocate dispoziţiile art. 99 alin. (1) şi art. 141 alin. (2) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, precum şi Normele comune ale Ministerului Justiţiei, Curţii Supreme de Justiţie şi Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie potrivit cărora magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate ar beneficia în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze.
Prin întâmpinarea din 5 iunie 2002 Ministerul Justiţiei a cerut respingerea acţiunii, arătând ca potrivit art. 1 din Legea nr. 145/1997 cu modificările ulterioare, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează descentralizat pe baza principiului solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, de la plata contribuţiei legal stabilite fiind exceptate exclusiv categoriile de persoane expres prevăzute în art. 6 din actul normativ menţionat, în care însă nu sunt prevăzuţi magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti.
Totodată s-a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei şi a Tribunalului Bistriţa Năsăud.
Soluţionând cauza în primă instanţă prin sentinţa civilă nr. 146 din 6 iunie 2002 Tribunalul Bistriţa Năsăud, secţia civilă, a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bistriţa Năsăud să restituie reclamanţilor sumele reţinute în procent de 7% din salariul lunar, cu titlu de contribuţie pentru asigurările sociale de sănătate în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2000 şi 30 martie 2001 cu aplicarea coeficientului de inflaţie la data executării hotărârii.
Totodată a fost respinsă acţiunea împotriva pârâtei O.P.S.N.A.J. cât şi pretenţiile reclamanţilor T.I. şi A.D.N.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a socotit că potrivit prevederilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 pentru perioada în care au fost reţinute sumele pretinse, magistraţii în activitate sau pensionari, precum şi soţul, soţia şi copii aflaţi în întreţinerea acestora ca şi personalul auxiliar de specialitate, trebuiau să beneficieze în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, necondiţionat de plata vreunei contribuţii la fondul de asigurări sociale de sănătate.
Hotărârea instanţei de fond a fost menţinută prin Decizia civilă nr. 1815 din 17 septembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, ca urmare a respingerii recursului declarat de Ministerul Justiţiei.
La 5 iunie 2003 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, a atacat hotărârile pronunţate în cauză cu recursul în anulare de faţă, invocând în temeiul dispoziţiilor art. 330 pct. 2 C. proc. civ., încălcarea esenţială a legii cu consecinţa soluţionării greşite a fondului litigiului.
Procurorul General a susţinut în esenţă că potrivit art. 4 din Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, ulterioară Legii nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, obligaţia de a contribui la asigurările sociale de sănătate revine tuturor cetăţenilor români, precum şi celor străini şi apatrizilor cu reşedinţa în România cu excepţia persoanelor strict prevăzute în art. 6, în care nu sunt incluşi magistraţii şi personalul de specialitate din cadrul instituţiilor puterii judecătoreşti.
În acelaşi sens au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 67/1995 privind ajutorul social, cât şi pct. 6/I din Normele comune nr. 318/FB/64 807/C/din 26 mai 1999 emise în aplicarea HG nr. 409/1988 în care se arată explicit că de beneficiul gratuităţii profită cei care fac dovada plăţii contribuţiei de asigurări de sănătate sau care fac parte din categoria persoanelor scutite de această obligaţie.
Recursul se dovedeşte fondat.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează descentralizat, pe baza principiului solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998 sunt supuşi în mod obligatoriu asigurării cetăţenii români cu domiciliul în ţară, cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţa în România, alin. (2) al articolului citat prevăzând obligativitatea ca asiguraţii să plătească lunar o contribuţie pentru asigurări de sănătate.
Art. 6 din acelaşi act normativ enumeră categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără plata contribuţiei, şi anume: copiii şi tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, studenţi sau ucenici şi dacă nu realizează venituri din muncă; persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau care se află în îngrijirea familiei; soţul, soţia, părinţii şi bunicii, fără venituri proprii, aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 şi art. 2 din Legea nr. 42/1990, dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de lege, precum şi cele provenite din pensii.
În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost stabilite categoriile de persoane, care, sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuţiei pentru asigurările de sănătate, şi anume: persoanele care satisfac serviciul militar în termen; se află în concediu medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv; fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr. 67/1995.
Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997, magistraţii în activitate sau pensionarii, precum şi soţul, soţia, copiii aflaţi în întreţinerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, condiţiile de acordare a acestora urmând a fi stabilite prin hotărâre de guvern.
La pct. 6/I al Normelor Comune nr. 318/FB/64/807/C/1995 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiţiei, Curţii Supreme de Justiţie şi Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, emise în aplicarea HG nr. 409 din 2 iulie 1998, se prevede că soţii sau soţiile magistraţilor şi ale personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionari, beneficiază de gratuităţile prevăzute de art. 1 alin. (1) din HG nr. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuţia lunară de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Din interpretarea dispoziţiilor legale citate rezultă că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistenţă medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac reţineri în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate. De altfel, legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligaţia de contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru magistraţi în Legea nr. 92/1992 deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 şi a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998.
Reclamanţii au încheiat contracte cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. prin care au cunoscut faptul că în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 145/1997 angajatorul avea obligaţia de a reţine şi vira contribuţia de asigurări de sănătate prevăzută de lege.
Faţă de cele ce preced, recursul în anulare se priveşte ca fondat şi urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile pronunţate în cauză în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 1815 din 17 septembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa nr. 146 din 6 iunie 2002 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia civilă, şi respinge ca nefondată acţiunea reclamanţilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 150/2003. Civil. Încheiere - îndreptare... | ICCJ. Decizia nr. 151/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... → |
|---|
