ICCJ. Decizia nr. 155/2003. Civil. Conflict de munca magistrati - restituire 7 % contrib. asig.sociale sanatate. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 155
Dosar nr. 3839/2003
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă următoarele :
În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ. în vigoare la data când hotărârile au devenit irevocabile, precum şi ale art. II alin. (3) din OUG nr. 58 din 25 iunie 2003, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, a declarat recurs în anulare împotriva sentinţei civile nr. 220 din 15 mai 2002 a Tribunalului Cluj şi a deciziei nr. 1931 R din 1 octombrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Prin acţiune, S.C., ş.a., au chemat în judecată Ministerul Justiţiei, Tribunalul Cluj şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre de obligare a pârâţilor la restituirea sumelor încasate cu titlu de contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate în procent de 7% din salariul reclamanţilor în perioada 1 ianuarie 2000 – 30 martie 2001 şi aplicarea la suma datorată a coeficientului de inflaţie la data executării hotărârii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Justiţiei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că reclamanţii au dreptul la asistenţa medicală gratuită, numai dacă face dovada reţinerii în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate a primelor de asigurare.
Tribunalul Cluj, prin sentinţa civilă nr. 220 din 15 mai 2002, a admis acţiunea, a constatat că în perioada 1 ianuarie 2000 – 30 martie 2001 a fost calculat şi reţinut nelegal un procent de 7% din drepturile salariale ale reclamanţilor, reprezentând contribuţia la asigurările sociale de sănătate şi a obligat pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Cluj să le restituie reclamanţilor sumele de bani reprezentând drepturile salariale menţionate, actualizate cu coeficientul de inflaţie de la data efectuării plăţii.
Totodată, instanţa a respins cererea formulată în contradictoriu cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în esenţă, că în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, magistraţii în activitate sau pensionari, precum şi soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora, beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, astfel că legea nu condiţionează acordarea asistenţei medicale gratuite de plata unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, iar modificarea intervenită în materie, prin înscrierea acestei condiţii, se referă la perioada ulterioară aceleia pentru care se solicită drepturile băneşti respective.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia nr. 1931 din 1 octombrie 2002 a respins ca nefondat recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 220 din 15 mai 2002, pronunţată de către Tribunalul Cluj.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie arătând în esenţă că din interpretarea sistematică şi în ordine cronologică a dispoziţiilor art. 1 alin. (2), art. 4, art. 6, art. 55 din Legea nr. 145/1997, art. 99 din Legea nr. 92/1992 modificată prin Legea nr. 142/1997, art. 5 din HG nr. 409 din 2 iulie 1998 şi normele metodologice emise în aplicarea HG nr. 409 din 1998, rezultă că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistenţă medicală gratuită numai dacă fac dovada că li se fac reţineri în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Din tăcerea legiuitorului, care nu a prevăzut printre categoriile exceptate prin legi speciale şi pe magistraţi, se deduce intenţia ca aceştia să nu fie scutiţi de plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Concluzionând că instanţele au interpretat şi aplicat greşit actele normative în vigoare, iar această încălcare a legii este esenţială, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a solicitat în temeiul art. 314 C. proc. civ. admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor judecătoreşti criticate şi pe fond respingerea acţiunii.
Recursul în anulare este întemeiat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează descentralizat pe baza principiului solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor. Cetăţenii români cu domiciliul în ţară, străinii şi apatrizii cu reşedinţa în România sunt supuşi potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997, (intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998), în mod obligatoriu asigurării, aceştia fiind ţinuţi de obligaţia de a plăti lunar o contribuţie pentru asigurările sociale de sănătate.
În art. 52 din Legea nr. 145/1997, se stabileşte obligaţia pentru persoanele asigurate la plata unei contribuţii lunare, pentru asigurări sociale de sănătate în cotă de 7%, aplicată venitului brut.
Fac excepţie de la obligaţia de plată a contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate categoriile de persoane prevăzute de art. 55 din Legea nr. 145/1997 exceptate prin efectul legii şi acelea enumerate restrictiv de art. 6 din lege, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de lege precum şi cele provenite din pensii.
Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992 modificată prin Legea nr. 142/1997 magistraţii în activitate sau pensionarii precum şi soţul, soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora, beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, în condiţiile ce urmau a fi stabilite prin hotărâre de guvern.
Prin art. 5 din HG nr. 409 din 2 iulie 1998 privind condiţiile de acordare, în mod gratuit a asistenţei medicale, medicamentelor sau protezelor pentru magistraţi, personalul auxiliar de specialitate şi membrii de familie ai acestora, se prevede că ele vor fi stabilite de Ministerul de Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie prin emiterea unor norme comune pentru aplicarea acestora.
La punctul 6/I din Normele comune 318/FB/64/ 807/C/ 1999 din 26 mai 1999 emise în aplicarea HG nr. 409/1998 se prevede că magistraţii, soţii sau soţiile magistraţilor şi ale personalului auxiliar de specialitate în activitate sau pensionari, beneficiază de gratuităţile prevăzute de art. 1 alin. (1) din HG nr. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuţia anuală de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care potrivit legii sunt scutite de plata contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Însăşi faptul că legiuitorul în art. 6 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997, nu a inclus magistraţii, personalul auxiliar de specialitate şi familiile acestora în categoria persoanelor exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se deduce că aceştia nu sunt scutiţi de plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.
În Legea nr. 92/1992 nu se putea prevedea în mod expres obligaţia de contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru magistraţi, deoarece legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 şi a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998. În acest act normativ se prevede la art. 4 obligativitatea asigurării pentru toţi cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţa în România, şi numai în art. 6 şi art. 55 sunt prevăzute categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, iar printre cei exceptaţi nu figurează magistraţii, personalul auxiliar de specialitate şi familiile acestora.
Mai mult, reclamanţii au încheiat contractul cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., prin care aceştia s-au obligat să plătească în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 145/1997 contribuţia de asigurări sociale de sănătate pe care Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Cluj urmează la rândul lor să o vireze C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Faţă de cele mai sus expuse, recursul în anulare este întemeiat. Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 314 C. proc. civ. cele două hotărâri judecătoreşti criticate urmează a fi casate, iar acţiunea urmează a fi respinsă pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia civilă nr. 1931 din 1 octombrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, precum şi sentinţa civilă nr. 220 din 15 mai 2002 a Tribunalului Cluj, iar pe fond respinge acţiunea reclamanţilor S.C., ş.a., împotriva Tribunalului Cluj, Ministerului Justiţiei şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 154/2003. Civil. Conflict de munca magistrati -... | ICCJ. Decizia nr. 519/2003. Civil. Partaj bunuri comune. Recurs → |
|---|
