CSJ. Decizia nr. 1906/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1906Dosar nr. 341/200.
Şedinţa publică din 13 mai 2003
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 176 din 21 mai 2002, a respins contestaţia formulată de petenta C.D. în contradictoriu cu intimatele Staţiunea Didactică a Universităţii Craiova Banu Mărăcine şi Universitatea Craiova.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că terenul în litigiu – 0,820 ha – a fost în administrarea S.D.E. Banu Mărăcine fiind inclus în patrimoniul acesteia şi destinat activităţii desfăşurate în această unitate subordonată Universităţii Craiova.
S-a mai reţinut că terenul în litigiu nu poate forma obiectul restituirii în condiţiile Legii nr. 10/2001 deoarece situaţia juridică a terenului a fost clarificată în conformitate cu Legea nr. 18/1991 cu modificările ulterioare. Petenta a solicitat terenul în baza Legii nr. 1/2000, cererea sa fiind validată şi inclusă în anexa 40 la Legea nr. 1/2000 pentru acordarea de despăgubiri.
Prin Decizia civilă nr. 3937/2002, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a admis apelul declarat de petenta C.D., împotriva sentinţei civile nr. 176 din 21 mai 2002 a Tribunalului Dolj şi pe cale de consecinţă a schimbat sentinţa atacată şi a reţinut cauza spre rejudecare, în vederea efectuării unei expertize tehnice în ramura construcţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că petentei C.D., Comisia Locală a Primăriei Craiova i-a acordat 0,820 ha teren arabil în compensaţie, urmare a confiscării abuzive a 2 case, magazii, utilaj viticol, care au fost preluate de S.D.E. Craiova în administrare.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs Universitatea Craiova şi Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj.
Universitatea Craiova critică Decizia atacată ca fiind netemeinică şi nelegală invocând art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., deoarece:
- În mod greşit instanţa de apel a schimbat sentinţa pronunţată de instanţa de fond, reţinând cauza spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize tehnice în ramură de construcţii, de vreme ce acţiunea introductivă a petentei a avut ca obiect doar retrocedarea unei suprafeţe de teren de 0,820 ha;
- De vreme ce petenta C.D. a pretins retrocedarea suprafeţei de teren în litigiu, în condiţiile Legii nr. 18/1991, cât şi în baza Legii nr. 1/2000, aceeaşi persoană nu mai are posibilitatea unei acţiuni în justiţie în temeiul Legii nr. 10/2001.
Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, critică Decizia atacată ca fiind netemeinică şi nelegală, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- Instanţa de fond a judecat cauza în lipsa Ministerului Finanţelor Publice care n-a fost citat. Introducerea în cauză a Ministerului Finanţelor Publice s-a făcut în faza de apel. Deci, hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Recursurile sunt inadmisibile pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 138/2000, în cazul în care prima instanţă a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului, instanţa de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul şi va judeca procesul, pronunţând o hotărâre definitivă.
Dispoziţiile procedurale menţionate reprezintă o aplicare a caracterului devolutiv al apelului.
În ambele ipoteze - acţiunea a fost respinsă sau cererea de chemare în judecată a fost anulată, prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului.
Instanţa de apel este investită prin cererea de apel şi se desesizează prin soluţionarea acesteia prin „hotărâre definitivă". Anterior pronunţării hotărârii definitive instanţa de apel realizează operaţiunea juridică a anulării hotărârii pronunţate de prima instanţă. Anularea hotărârii primei instanţe şipronunţarea hotărârii definitive prin care se soluţionează apelul pot coincide în timp şi pot fi realizate printr-un singur act procedural – o singură hotărâre.
Normele procedurale arătate nu exclud însă ca instanţa de apel să se pronunţe mai întâi asupra anulării hotărârii primei instanţe şi apoi, la un interval de timp, asupra apelului. Anularea poate fi dispusă prin hotărâre cum s-a procedat în speţă sau prin încheiere cu caracter interlocutoriu.
Potrivit art. 299 C. proc. civ. sunt supuse recursului, printre altele, hotărârile date în apel.
Art. 297 alin. (1) C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 138/2000 a folosit în mod expres formularea „va judeca procesul pronunţând o hotărâre definitivă".
Coroborând dispoziţiile art. 299 C. proc. civ. cu cele ale art. 297 alin. (1) C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 138/2000, recursul, cale extraordinară de atac, se exercită o singură dată atât împotriva încheierii interlocutorii sau hotărârii prin care s-a dispus anularea hotărârii primei instanţe – dacă acestea s-au pronunţat separat cât şi împotriva hotărârii prin care a fost soluţionat apelul şi care dezinvesteşte instanţa de apel.
Faţă de considerentele reţinute, Curtea va respinge ca inadmisibile recursurile formulate de pârâtele Universitatea Craiova şi Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Dolj, împotriva deciziei civile nr. 169 din 11 octombrie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibile recursurile formulate de pârâtele Universitatea din Craiova şi Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Dolj împotriva deciziei nr. 169 din 11 octombrie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1938/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 1907/2003. Civil → |
|---|
