ICCJ. Decizia nr. 1936/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1936
Dosar nr. 20717/1/2003
Nr. vechi 9140/2003
Şedinţa publică din 21 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 18 octombrie 2002, reclamantul P.G.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Primăria comunei Mătăsari şi Prefectura judeţului Gorj, obligarea acestora la acordarea despăgubirilor civile, precum şi la restituirea în natură a unei suprafeţe de teren, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Totodată, a solicitat obligarea pârâtelor la plata unor daune cominatorii de câte 1.000.000 lei/zi de întârziere de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.
Prin încheierea de şedinţă din data de 19 noiembrie 2002, instanţa a dispus introducerea în cauză, ca unitate deţinătoare, a C.N.L. Oltenia şi a E.M.C. Jilţ Mătăsari.
S-a reţinut în motivare că acţiunea este întemeiată în parte, reclamantului urmând a i se restitui în natură suprafaţa de 1946 mp, aşa cum este individualizată în anexa 1 la raportul de expertiză întocmit în cauză, iar pentru suprafaţa de 1,45 ha şi gospodăria ce a fost demolată, ce nu mai pot fi restituite în natură, acordându-i-se despăgubiri băneşti în sumă de 81.896.577,63 lei.
S-a mai apreciat că, sub aspectul cerinţelor art. 3 din Legea nr. 10/2001, reclamantul a făcut dovada calităţii procesuale active, având calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură şi, respectiv, prin echivalent.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâtele Primăria comunei Mătăsari şi C.N.L. Oltenia, criticând hotărârea pentru faptul că instanţa a omis să precizeze care dintre unităţile pârâte va plăti despăgubirile, cât şi pentru faptul că s-a restituit suprafaţa de 1946 mp teren, acesta fiind însă ocupat de alte persoane cărora li s-a constituit drept de proprietate.
Prin Decizia civilă nr. 159 din 27 iunie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de pârâte şi a schimbat sentinţa în parte, în sensul că a constatat valoarea de circulaţie actuală a imobilului la suma de 81.896.577 lei, la care se vor calcula despăgubirile prin echivalent.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
În considerente s-a reţinut că hotărârea primei instanţe este nelegală doar în ce priveşte constatarea valorii imobilelor demolate şi a terenului ocupat de exploatările miniere, greşit constatând instanţa că aceasta este valoarea despăgubirilor, deoarece despăgubirile urmează a fi calculate conform procedurii instituite prin Normele medologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, suma de 81.896.577 lei reprezentând valoarea actualizată de circulaţie a imobilului, valoare obţinută după deducerea despăgubirilor primite de reclamant, reactualizate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele C.N.L. Oltenia, E.M.C. Jilţ Mătăsari şi Primăria comunei Mătăsari.
În recursul său, C.N.L. Oltenia a criticat Decizia pentru greşita aplicare a Legii nr. 10/2001.
În esenţă s-a susţinut că, referitor la construcţiile expropriate şi demolate, instanţa trebuia să constate, conform art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent sub forma titlurilor de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital şi nu la despăgubiri băneşti sau pur şi simplu la despăgubiri în echivalent.
Cu privire la terenul în suprafaţă de 1,45 ha deţinut de E.M.C. Jilţ, recurenta a susţinut că acesta nu face obiectul Legii nr. 10/2001, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 8 din lege.
În ceea ce priveşte recursul pârâtei E.M.C. Jilţ, aceasta a susţinut că terenul în suprafaţă de 1946 mp nu putea fi restituit în natură, fiind înregistrat în patrimoniul E.M.C. Jilţ, urmând ca după exploatare să fie redat circuitului agricol.
Referitor la recursul declarat de Primăria comunei Mătăsari, aceasta a arătat că terenul în suprafaţă de 1946 mp nu trebuia restituit reclamantului, acesta nefiind îndreptăţit să-l primească întrucât nici el nici autorul său (J.I.) nu figurează cu acest teren în Registrul agricol din anii 1959-1962.
Reclamantul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor declarate de pârâte.
Recursurile sunt fondate, urmând a fi admise, pentru considerentele ce succed.
Deşi instanţele au reţinut că asupra terenului în suprafaţă de 1946 mp (pentru care s-a dispus restituirea în natură către reclamant) nu s-au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de către alte persoane, actele aflate la dosar dovedesc o altă situaţie de fapt.
Astfel, există la dosar cereri de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de către moştenitorii lui P.V., cel care a cedat terenul în baza Decretului nr. 308/1953, precum şi titlul de proprietate eliberat pe numele moştenitorilor defunctei P.M. şi proces-verbal de punere în posesie cu privire la acelaşi teren.
Potrivit susţinerilor recurentei Primăria comunei Mătăsari, terenul în suprafaţă de 1946 mp pentru care s-a dispus restituirea în natură către reclamant, aparţine moştenitorilor defunctei P.M., făcând parte din tarlaua 21, parcela 292/1 în suprafaţă de 7342 mp, conform titlului de proprietate nr. 1342086 din 24 septembrie 2003.
Prin urmare, nefiind pe deplin lămurită situaţia cu privire la terenul în suprafaţă de 1946 mp, se impune casarea deciziei pronunţate în apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării, instanţa va verifica dacă pentru terenul respectiv au fost formulate cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de către alte persoane, în temeiul Legii nr. 18/1991 şi dacă titlul de proprietate nr. 1342086 din 24 septembrie 2003 eliberat moştenitorilor defunctei P.M. se referă la terenul în litigiu sau este vorba despre un alt teren, cu atât mai mult cu cât există şi procesul verbal de punere în posesie nr.38/20.06.2002.
Totodată, instanţa de trimitere va verifica şi dacă suprafaţa de 1946 mp teren cedată de defunctul P.V. la Decretul nr. 308/1953 a fost primită de către reclamantul P.A. sau acesta din urmă l-a primit moştenire de la socrul său J.I.
În concluzie, în rejudecare se va lămuri situaţia juridică a terenului în suprafaţă de 1946 mp, urmând ca în funcţie de cele constatate să se soluţioneze cererea reclamantului întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Pentru considerentele expuse anterior, se vor admite recursurile, se va casa Decizia civilă nr. 159 din 27 iunie 2003 a Curţii de Apel Craiova şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtele C.N.L. Oltenia SA, Primăria comunei Mătăsari şi E.M.C. Jilţ Mătăsari împotriva deciziei civile nr. 159 din 27 iunie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1931/2003. Civil. Legea nr.10/2001 contestatie ... | ICCJ. Decizia nr. 1926/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
