ICCJ. Decizia nr. 1927/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1927
Dosar nr. 4115/2003
Şedinţa de la 10 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată la data de 13 februarie 2002 la Tribunalul Harghita, reclamantul B.A. a atacat înştiinţarea nr. 13 din 18 ianuarie 2002 a SC B. SA Gheorghieni prin care i s-a comunicat că notificarea adresată acestei unităţi deţinătoare nu se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, invocând dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Instanţa a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare (fila 48) care a constatat că terenul pretins de reclamanţi se găseşte în incinta SC B. SA.
SC B. SA Gheorghieni a formulat cerere de chemare în garanţie a A.P.A.P.S. Bucureşti, invocând dispoziţiile art. 29 şi art. 30 din Legea nr. 137/2002, Legea nr. 10/2001 şi art. 1336 şi art. 1337 C. civ.
Chemata în garanţie, prin întâmpinare, a învederat că, în calitate de vânzător, a înstrăinat către SC F.B. Kft Budapesta pachetul de acţiuni deţinut de stat la SC B. SA Gheorghieni, care este terţ în contract, şi ca atare, nu-i datorează garanţie juridică
Prin sentinţa civilă nr. 139 din 11 februarie 2003, Tribunalul Harghita a admis în parte acţiunea, a anulat Decizia nr. 13 din 18 ianuarie 2002 emisă de SC B. SA Gheorghieni, a constatat că imobilul aflat în patrimoniul pârâtei a fost preluat cu titlu, prin expropriere în anul 1977; a stabilit că reclamanţii au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, a obligat deţinătorul imobilului să facă reclamanţilor o ofertă de restituire prin echivalent. S-a respins cererea de restituire în natură a imobilului precum şi cererea de chemare în garanţie.
În motivarea sentinţei, s-a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, precum şi art. 24 alin. (1) rap. la art. 12 din aceeaşi lege. Cu privire la cererea de chemare în garanţie, s-a constatat că este nefondată, pentru motivele precizate în întâmpinarea A.P.A.P.S., anterior redate.
Apelul declarat de pârâta SC B. SA Gheorghieni a fost admis prin Decizia civilă nr. 45 din 13 mai 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş. Instanţa de apel a schimbat în parte hotărârea şi a admis cererea de chemare în garanţie, eliminând din dispozitivul sentinţei obligaţia pârâtei de a face ofertă de restituire prin echivalent.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a avut în vedere art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, notificarea urmând a fi adresată chematei în garanţie.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs A.P.A.P.S., care a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 6 şi pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susţinut, în primul rând, inadmisibilitatea acţiunii, în lipsa notificării însoţite de actele doveditoare.
Apoi s-a invocat încălcarea de către Curtea de apel a prevederilor art. 27 din Legea nr. 10/2001 şi a Legii nr. 137/2002, care acordă garanţie numai cumpărătorilor de acţiuni (iar nu societăţii privatizate), în condiţiile îndeplinirii unei proceduri prealabile de conciliere. În sfârşit, printr-un alt motiv de recurs s-a susţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., instanţa de apel acordând reclamanţilor ceea ce nu au cerut (măsuri reparatorii în echivalent).
Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat admiterea recursului, iar pârâta SC B. SA Gheorghieni a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor care se vor expune.
Potrivit art. 60 alin. (1) C. proc. civ., partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenţii cu o cerere în despăgubire.
Este ceea ce, în speţă, a făcut pârâta deţinătoare a bunurilor pentru care reclamanţilor, cum s-a constatat irevocabil de instanţa de fond, li se cuvin despăgubiri echivalente, care a solicitat chemarea în garanţie a recurentei, ca instituţie a statului implicată în privatizare.
Ca atare, primul motiv de recurs, ce viza inadmisibilitatea cererii, nu este fondat.
Nici celelalte motive de recurs nu sunt întemeiate.
Contrar celor susţinute de recurentă, în cauză, în virtutea constatărilor primei instanţe (neatacate cu apel de chemata în garanţie) imobilul a fost preluat cu titlu valabil şi este evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, ceea ce constituie tocmai ipoteza avută în vedere de legiuitor la edictarea art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Ca atare, A.P.A.P.S. urmează a face, potrivit legii, oferta de reparare în echivalent către reclamanţi, invitându-i la negociere conform art. 27 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Întrucât scopul primordial al acestui act normativ este repararea, în natură sau prin echivalent, a prejudiciilor aduse proprietăţii private prin măsurile adoptate în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, precum şi celeritatea soluţionării cererilor, nu poate fi primită nici ultima critică din recurs. Într-adevăr, fiind parte în proces, recurenta a luat cunoştinţă de toate înscrisurile doveditoare depuse de persoana îndreptăţită, având posibilitatea ca pe parcursul negocierilor, să ceară toate lămuririle necesare.
Pentru considerentele anterior expuse, conform art. 312 alin. (2) şi art. 314 C. proc. civ., recursul de faţă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 45/A din 13 mai 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1926/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 18/2003. Civil. Revizuire. Recurs → |
|---|
