ICCJ. Decizia nr. 2140/2003. Civil. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2140
Dosar nr. 1907/2003
Şedinţa publică din 12 martie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa civilă nr. 542 din 25 septembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Bacău a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul T.M. împotriva pârâtei S.C. C. S.A. Târgu Ocna.
Instanţa a reţinut că prin cererea iniţială, ulterior precizată şi fundamentată pe prevederile Legii nr. 10/2001, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei, succesoarea fostei Întreprinderi Industriale Raionale Târgu Ocna, la plata sumei de 85.539.713 lei reprezentând c/valoarea a 44 m3 buşteni care i-au fost confiscaţi în anul 1958 de autorităţile comuniste şi daţi în custodia unităţii menţionate.
Reclamantul a învederat că a adresat pârâtei o notificare însă nu a obţinut un rezultat favorabil.
Respingând acţiunea, instanţa a avut în vedere, în principal că:
- solicitarea reclamantului nu se încadrează în prevederile art. 6 din Legea nr. 10/2001, nefiind vorba despre „bunuri mobile devenite imobile prin încorporarea în construcţii".
- facturile privind confiscarea buştenilor cuprind şi menţiuni privind plata contravalorii de 3.435,86 de lei, fiind întocmite pe numele N.N., socrul reclamantului, în legătură cu care nu s-a făcut nici o dovadă că ar fi fost moştenit de către acesta.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe şi prin care s-a solicitat admiterea acţiunii, a fost respins, cu o motivare similară celei a instanţei de fond, prin Decizia civilă nr. 92 din 16 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bacău.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat un recurs neîncadrat în drept, arătând că hotărârea este „abuzivă, nelegală şi dată din motive de afinităţi", astfel încât Curtea va face aplicarea prevederilor art. 306 alin. final C. proc. civ. şi va examina criticile formulate prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Analizând legalitatea hotărârilor, Curtea reţine că acestea sunt în întregime corecte.
În mod cert confiscarea unor buşteni, în legătură cu destinaţia cărora nu s-a făcut nici o dovadă (dacă s-au folosit la construcţii, confecţionare de mobilă ori alte obiecte sau pentru foc) nu se încadrează în prevederile art.6 din Legea nr. 10/2001, astfel încât invocarea acestui act normativ nu are nici un temei.
Pe de altă parte, instanţele au reţinut în mod corect că reclamantul nu a dovedit că a fost titularul dreptului de proprietate, astfel că şi din acest punct de vedere acţiunea nu putea fi primită.
În consecinţă, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul T.M. împotriva deciziei civile nr. 92 din 16 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 213/2003. Civil. Retrocedare teren. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 214/2003. Civil. Lg . 10/2001. Recurs → |
|---|
