ICCJ. Decizia nr. 2145/2003. Civil. Partaj bunuri comune. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2145
Dosar nr. 2046/2003
Şedinţa publică din 12 martie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1095/2002 a Tribunalului Hunedoara, pronunţată după reţinerea spre soluţionare în primă instanţă, după ce se pronunţase Judecătoria Deva, a fost admisă în parte acţiunea în partaj formulată de reclamanta M.A. împotriva fostului soţ G.P.
S-a dispus formarea a două loturi, atribuite fiecăruia, cu obligarea reclamantei la plata unei sulte de 127.157.948 lei, fiind respinsă cererea de intervenţie formulată de părinţii pârâtului. S-a reţinut în esenţă că masa partajabilă include un apartament situat în Deva şi bunurile mobile enumerate în dispozitiv şi evaluate prin expertize.
Ambele părţi au atacat sentinţa cu apel, reclamanta pretinzând includerea la partaj a unei case din comuna Boiu, obligarea pârâtului la plata a ½ din impozitele şi taxele comune. Pârâtul prin apel a solicitat reevaluarea apartamentului atribuit fostei soţii, cu majorarea corespunzătoare a sultei sau împărţirea în natură a acestuia.
Prin Decizia civilă nr. 153 din 25 februarie 2003 Curtea de apel Alba a admis apelul pârâtului, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a stabilit la 350 milioane valoarea apartamentului, majorând corespunzător sulta datorată de reclamantă la 172.687.000 lei. Apelul reclamantei împotriva aceleiaşi sentinţe a fost respins ca nefondat.
În motivarea deciziei sale, instanţa de apel a avut în vedere devalorizarea intervenită de la data evaluării apartamentului prin expertiză – luna iunie 2001, precum şi preţurile practicate de agenţiile imobiliare, astfel că a reapreciat valoarea bunului imobil, în discuţie.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs pârâtul.
În recursul său, în care nu s-au ridicat, conform art. 303 alin. (3) C. proc. civ. (în vigoare la data promovării căii de atac) motivele de casare şi dezvoltarea lor, pârâtul a arătat în esenţă că nu este de acord cu evaluarea reţinută de Curtea de apel, care ar fi mult inferioară valorii reale de circulaţie a apartamentului cu patru camere.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat constatarea nulităţii recursului, pentru încălcarea dispoziţiilor art. 3021 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea ca nefondat.
La 11 martie 2004 prin registratură, pârâtul a adresat direct Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie un alt înscris, intitulat „motive de recurs".
Cu privire la acest aspect, Curtea reţine că înscrisul va fi calificat drept „note scrise", fiind nul ca recurs, conform art. 302 C. proc. civ.
Recursul declarat şi motivat în termen este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Recursul este conceput în sistem procesual civil român ca o cale extraordinară de atac, prin care în principal se tinde la îndreptarea greşelilor în drept săvârşite de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată.
De aceea motivele de modificare sau casare a unei hotărâri sunt limitativ enumerate în art. 304 pct. 1 - 10 C. proc. civ.
Cum recurentul nu a indicat în recursul său nici unul dintre aceste texte legale, invocând numai chestiuni de fapt, ce ţin de aprecierea valorii unui bun partajat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei nu are temei legal pentru a fi investită cu soluţionarea unor asemenea pretenţii.
Astfel cum a rezultat din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, cu litigiul lor, părţile s-au prezentat în faţa judecătoarei, tribunalului, Curţii de apel; sau întocmit expertize, care puteau fi contestate în condiţiile legii şi în anumite termene, în fine, recursul nu indică nici un motiv de nelegalitate.
În plus, în condiţiile art. 3712 alin. (3) C. proc. civ., cu ocazia executării, există posibilitatea actualizării sumei (sultei) cuprinse în titlul executor.
Pentru aceste considerente, recursul de faţă va fi respins, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul G.P împotriva deciziei civile nr. 153 din 25 februarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2147/2003. Civil. Declarare judecatoreasca a... | ICCJ. Decizia nr. 2146/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
