ICCJ. Decizia nr. 2287/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2287
Dosar nr. 538/2003
Şedinţa publică din 19 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 23 ianuarie 2001, A.I. a chemat în judecată Primăria Municipiului Bucureşti, Administraţia Fondului Imobiliar, S.C. O. S.A. Bucureşti şi pe S.R. pentru a se constata că apartamentul nr. 56 este proprietatea sa şi că a fost preluat de stat fără titlu valabil. Totodată, a cerut obligarea pârâţilor să-i restituie bunul în deplină proprietate şi posesie.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 924 din 29 noiembrie 2001, a respins, ca nefondată, acţiunea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 405 din 22 octombrie 2002, a admis apelul reclamantului şi, schimbând sentinţa apelată, a admis în parte acţiunea în sensul că a constatat că imobilul din litigiu a fost preluat de stat fără titlu valabil.
Soluţia din apel a fost fundamentată pe ideea că imobilul din litigiu a fost preluat de stat cu nerespectarea prevederilor Decretului nr. 223/1974, adică prin decizie administrativă care, nefiind comunicată reclamantului, n-a produs transferul dreptului de proprietate în patrimoniul statului. Ca atare, s-a apreciat că titlul statului este nevalabil.
Împotriva acestei decizii pârâta Primăria Municipiului Bucureşti, prin primarul general a declarat recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esenţă, că trecerea bunului în patrimoniul statului s-a făcut cu respectarea prevederilor Decretului nr. 223/1974, astfel încât, titlul de preluare, fiind valabil, se impune respingerea acţiunii.
Recursul este nefondat.
În concepţia Legii nr. 213/1968, dacă trecerea unui imobil în patrimoniul statului s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale în vigoare la data preluării, titlul statului nu este valabil.
Întrucât din economia prevederilor Decretului nr. 223/1974 rezultă că efectul translativ de proprietate a fost condiţionat de comunicarea actului administrativ de preluare, ceea ce, în speţă, nu există, rezultă că într-adevăr, dispoziţiile Decretului nr. 223/1974 n-au fost respectate şi că statul n-a dobândit proprietatea imobilului din litigiu. În consecinţă, temeinic şi legal, a fost admisă acţiunea în sensul arătat prin dispozitivul sentinţei pronunţată de prima instanţă.
Aşa fiind, se impune respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Bucureşti împotriva deciziei nr. 405/A din 22 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2282/2003. Civil. Litigiu munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 228/2003. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
