ICCJ. Decizia nr. 2330/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2330
Dosar nr. 4840/2003
Şedinţa publică din 23 martie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin Decizia civilă nr. 992/R din 13 septembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea a fost schimbată în parte sentinţa civilă nr. 126/D din 13 mai 2002 şi s-a admis acţiunea, integral, fiind obligaţi, Ministerul Justiţiei şi CASA OPSNAJ să restituie sumele reţinute, cu titlu de contribuţie de asigurări sociale în procent de 7% raportat la salariul lunar, pe perioada 1 ianuarie 2000- 1 martie 2001.
Ambele instanţe au reţinut că, potrivit art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992, magistraţii beneficiază, în mod gratuit, de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, astfel că legea nu condiţiona acordarea acestora de plata unei contribuţii de asigurări sociale de sănătate.
2. Prin recursul în anulare se invocă dispoziţiile art. 1 alin. (2), art. 4, art. 52 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate relative la principiul solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, asigurările obligatorii de sănătate (art. 4), excepţiile expres reglementate (art. 6) şi categoriile de persoane asigurate prin efectul legii cu scutire de plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate (art. 55), iar, potrivit art. 52 persoanele asigurate au obligaţia să plătească o cotă de 7% lunară din venitul brut.
Se susţine, că magistraţii nu sunt exceptaţi ori scutiţi expres prin această lege specială de acea contribuţie, astfel că ei beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, conform art. 99 din Legea nr. 92/1991, modificată prin Legea nr. 142/1997, în condiţiile plăţii contribuţiei de 7%.
3. Recursul în anulare este fondat.
Condiţiile de acordare a asistenţei medicale prevăzută în art. 99 din Legea nr. 92/1992 sunt prevăzute în HG nr. 409 din 2 iulie 1998 şi în normele comune nr. 318/1999 date în aplicarea acesteia.
Magistraţii beneficiază de asigurare legală obligatorie (art. 4 din Legea nr. 143/1997) şi nu sunt exceptaţi sau scutiţi de plata contribuţiei de asigurări medicale de sănătate (art. 6 şi art. 9 din lege).
Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească este Legea generală, iar legea nr. 145/1997 este legea specială în materia asigurării de sănătate, fiind şi ulterioară, în timp, astfel că, în speţă, aceasta din urmă este aplicabilă.
Or, conform art. 52 din Legea nr. 145/1997 persoanele asigurate obligatoriu au obligaţia de plata contribuţiei lunare de 7% din salariul brut, cu excepţia celor scutiţi expres, astfel că soluţiile ambelor instanţe sunt nelegale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia civilă nr. 992/R din 13 septembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea şi sentinţa civilă nr. 126/D din 13 mai 2002 a Tribunalului Satu Mare şi respinge atât acţiunea cât şi cererea de chemare în garanţie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2339/2003. Civil. Punere sub interdictie.... | ICCJ. Decizia nr. 2331/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs... → |
|---|
