ICCJ. Decizia nr. 2327/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2327
Dosar nr. 2373/2003
Şedinţa publică din 23 martie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anularea deciziei civile nr. 4802 din 21 octombrie 2002 a Tribunalului Iaşi, secţia civilă.
În motivarea recursului în anulare s-a arătat că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
S-a menţionat că instanţa de recurs a reţinut greşit că sumele reprezentând plăţi compensatorii acordate în baza dispoziţiilor art. 31 Legea nr. 138/1999 nu intră în categoria sumelor supuse impozitării deşi în speţă sunt incidente prevederile art. 4 cu referire la art. 23 din OG nr. 73/1999.
Recursul în anulare urmează să fie admis pentru următoarele considerente:
Prin acţiune reclamantul M.A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu Ministerul de Interne şi Grupul de Pompieri Iaşi, obligarea pârâţilor la plata diferenţei de impozit de 45.384.456 lei reţinută nelegal.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că, la data trecerii în rezervă cu drept de pensie, era îndreptăţit să beneficieze de un ajutor neimpozabil în raport cu solda lunară brută [art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999].
Prin sentinţa civilă nr. 2479 din 6 februarie 2002 Judecătoria Iaşi a respins acţiunea cu motivarea că impozitarea ajutorului bănesc s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale.
Prin Decizia civilă nr. 4802 din 21 octombrie 2002 Tribunalul Iaşi a admis recursul formulat de M.A., a casat hotărârea criticată şi, pe fond, a admis acţiunea, obligând pârâţii să plătească reclamantului suma de 45.384.456 lei reprezentând contravaloarea impozitului reţinut nejustificat.
Instanţa de recurs a reţinut greşit că ajutorul acordat la trecerea în rezervă nu intră în categoria sumelor supuse impozitării, precum şi că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 138/1999.
Cu privire la plăţile compensatorii acordate reclamantului se aplică prevederile art.4 raportat la art. 23 din OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit.
Potrivit art. 4 alin. (1) lit. b) din OG nr. 73/1999, salariile sunt supuse impozitului pe venit iar potrivit art. 23 lit. b) din acelaşi act normativ, sunt asimilate salariilor, în vederea impunerii, drepturile de soldă lunară, indemnizaţii, prime, sporuri şi alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii.
Aşadar, ajutoarele şi plăţile compensatorii acordate, potrivit legii, cadrelor militare la trecerea în rezervă, calculate pe baza soldei lunare brute, sunt asimilate de legiuitor veniturilor din salariu, care se impozitează.
Scutirile de la impozitare au caracter de excepţii şi sunt de strictă interpretare şi aplicare.
Veniturile din ajutoarele şi plăţile compensatorii acordate cadrelor militare la trecerea în rezervă nu sunt prevăzute în categoria scutirilor menţionate de art. 5 lit. a) din OG nr. 73/1999.
Faţă de considerentele menţionate, CURTEA va admite recursul, va casa Decizia curţii de apel şi va respinge recursul declarat împotriva sentinţei tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia civilă nr. 4802 din 21 octombrie 2002 a Tribunalului Iaşi şi respinge recursul declarat de reclamantul M.A. împotriva sentinţei civile nr. 2479 din 6 februarie 2002 a Judecătoriei Iaşi, pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2326/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 229/2003. Civil. LEGEA 10/2001. Recurs → |
|---|
