ICCJ. Decizia nr. 237/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 237
Dosar nr. 652/2003
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Sibiu, reclamantul D.V.T. a chemat în judecată pârâţii Ministerul de Interne şi Inspectoratul Poliţiei Judeţului Sibiu, solicitând obligarea acestora la plata, actualizată, a ajutorului neimpozabil egal cu 20 solde lunare brute, stabilite în raport de solda avută în luna martie 2000, actualizată potrivit indicelui de inflaţie, până la data achitării efective.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că la data trecerii în rezervă, cu drept de pensie, ar fi beneficiat de un ajutor, neimpozabil, în raport cu solda lunară brută [art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999] şi având în vedere că pârâta nu şi-a îndeplinit această obligaţie, a solicitat acordarea ajutorului legal, neimpozabil, actualizat.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul de Interne a cerut respingerea acţiunii ca nefondată, susţinând că ajutoarele acordate cadrelor militare conform art. 31 din Legea nr. 138/1999, sub formă de solde lunare brute, se impozitează, potrivit OG nr. 73/1999 şi în temeiul OUG nr. 137/2000 se plătesc eşalonat, într-un termen maxim de 9 luni.
Pârâtul Ministerul de Interne a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor.
Prin sentinţa civilă nr. 568 din 4 octombrie 2001, pronunţată de Tribunalul Sibiu, s-a admis
acţiunea introdusă de reclamant şi pârâţii Ministerul de Interne şi Inspectoratul Poliţiei Judeţene Sibiu, au fost obligaţi la plata sumei de 130.996.382 lei, reprezentând valoarea actualizată a drepturilor băneşti neacordate la data pensionării, actualizată până la data plăţii efective.
Totodată s-a admis cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că aceste ajutoare sunt acordate, cu titlu de recompensă, pentru munca desfăşurată într-un domeniu special de activitate şi reprezintă o măsură de protecţie socială la trecerea în rezervă, înainte de împlinirea vârstei de pensionare.
Recursurile declarate de pârâtul Ministerul de Interne şi de chematul în garanţie Ministerul Finanţelor au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 570 din 18 martie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
În considerentele deciziei s-a arătat că recurentul-pârât a reţinut nelegal intimatului-reclamant impozitul pentru sumele primite în temeiul art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 138/1999, deşi acest text de lege prevede expres că ajutoarele acordate sunt neimpozabile, dispoziţie legală care are caracterul unei norme speciale, derogatorii de la norma generală şi abrogarea dispusă prin OG nr. 73/1999 nu priveşte prevederea legală evocată (art. 31 din Legea nr. 138/1999) şi ajutoarele acordate nu au caracter salarial.
Împotriva hotărârilor pronunţate, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., a declarat recurs în anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că sentinţa şi Decizia atacate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 4, art. 6, art. 23 şi art. 86 din OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Recursul în anulare este fondat.
Conform art. 4 lit. b) din OG nr. 73/1999 sunt supuse impozitării veniturile din salariu, cu care sunt asimilate în baza art. 23 lit. b) din ordonanţă şi drepturile de soldă lunară, indemnizaţiile, primele, sporurile şi alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii.
Art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999 prevede scutirea de impozit pentru sumele reprezentând plăţi compensatorii calculate pe baza soldelor lunare nete acordate cadrelormilitare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de restructurare şi reducere, precum şi pentru ajutoarele stabilite în raport de solda netă acordată la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie sau pentru cele care nu îndeplinesc condiţiile de pensie.
În speţă însă ajutoarele prevăzute de art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 au fost stabilite în raport de solda lunară brută iar nu de cea netă şi prin urmare nu se încadrau în prevederile art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999.
De asemenea, deşi art. 5 din OG nr. 73 din 27 august 1999 privind impozitul pe venit şi respectiv HG nr. 1066 din 29 decembrie 1999 confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată şi care anume venituri fac parte din această categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.
Întrucât Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar şi la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat, apare cu evidenţă că şi veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în condiţiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariaţi şi prin urmare sunt supuse impozitării în condiţiile OG nr. 73/1999.
Că este aşa o confirmă şi Normele metodologice pentru aplicarea menţionatei ordonanţe aprobate prin HG nr. 1066 din 29 decembrie 1999 care, referindu-se la art. 5 din ordonanţă, enumeră categoriile de ajutoare ce nu se impozitează, fără a face însă nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută.
Dimpotrivă, din enumerarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv formele de sprijin cu destinaţie specială, cum ar fi ajutoarele ce se acordă soţiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii şi ajutorul de înmormântare.
Din cele expuse rezultă că ajutoarele în discuţie, fiind de natură salarială şi având ca bază de calcul solda brută, sunt supuse impozitării ca orice venit brut.
De altfel, în art. 86 din OG nr. 73/1999 se statuează expres că se abrogă orice dispoziţii contrare menţionatei ordonanţe ceea ce atestă odată în plus intenţia legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.
Faţă de cele ce preced, urmează a admite recursul în anulare, a casa hotărârile atacate şi în fond a respinge acţiunea introdusă de intimatul-reclamant D.V.T., precum şi cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice formulată de intimatul-pârât Ministerul Administraţiei şi Internelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr. 570 din 18 martie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă şi sentinţei civile nr. 568 din 4 octombrie 2001 a Tribunalului Sibiu.
Casează hotărârile atacate şi în fond respinge acţiunea reclamantului D.V.T., precum şi cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice promovată de Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2373/2003. Civil. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 234/2003. Civil. Revizuire → |
|---|
