ICCJ. Decizia nr. 239/2003. Civil. Drepturi banesti. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 239
Dosar nr. 1693/2003
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată de reclamantul P.V. a fost chemat în judecată Ministerul Apărării Naţionale, pentru U.M. 02146 Mangalia şi s-a solicitat instanţei de judecată obligarea pârâtului la plata sumei de 35.000.000 lei, reprezentând impozit reţinut nejustificat pentru ajutoarele primite la trecerea în rezervă şi actualizarea sumei în funcţie de indicele de inflaţie.
În motivarea acţiunii reclamantul P.V. a arătat că a fost maistru militar în cadrul Ministerului Apărării Naţionale încadrat la U.M. 02232 Mangalia până la data de 31 martie 2000, când a fost trecut în rezervă, cu drept de pensie de serviciu, în temeiul art. 85 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.
Că la trecerea în rezervă avea dreptul la un ajutor stabilit în funcţie de vechimea efectivă ca militar şi în raport de solda lunară brută din linia schimbării poziţiei de activitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999.
Că pârâtul interpretând greşit dispoziţiile OG nr. 73/1999, în mod nejustificat i-a reţinut impozitul în sumă de 35.000.000 lei, din suma cuvenită cu titlul de ajutor la care era îndreptăţit potrivit Legii nr. 138/1999.
Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâtul Ministerul Apărării naţionale a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
Judecătoria Constanţa investită cu soluţionarea cauzei a pronunţat sentinţa civilă nr. 3849 din 26 februarie 2002 prin care a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 56.560.700 lei reprezentând impozit reţinut nelegal, actualizat în funcţie de indicele de inflaţie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, la trecerea în rezervă, reclamantul era îndreptăţit să beneficieze de un ajutor neimpozabil în temeiul dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 138/1999 dar şi de sume reprezentând plăţi compensatorii, stabilite prin OG nr. 7/1998, ambele sume nefiind impozabile.
S-a mai reţinut că dispoziţiile OG nr. 73/1999 nu au adus modificări reglementărilor din Legea nr. 138/1999, cuprinse în art. 31 din lege, astfel că reclamantul beneficiază de un ajutor neimpozabil, stabilit în raport cu solda lunară brută.
Tribunalul Constanţa, prin Decizia civilă nr. 1263 din 16 mai 2002 a respins ca nefondat recursul declarat de Ministerul Apărării Naţionale pentru U.M. 02091 Mangalia şi a obligat pe recurent la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casaţie şi Justiţie considerând că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, fiind totodată şi vădit netemeinice, criticele constând în esenţă în următoarele:
- instanţele au aplicat în speţă dispoziţiile care la data soluţionării cauzei erau abrogate;
- instanţa de fond a aplicat în mod greşit dispoziţiile HG nr. 1066 din 29 decembrie 1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea art. 5 din OG nr. 73/1999, considerând că sunt venituri neimpozitate cele prevăzute la poziţie 8, ajutorul social acordat potrivit legii şi de la poziţia 27, ajutoarele sociale acordate în baza legislaţiei pensiei. Coroborând aceste dispoziţii cu art. 31 din Legea nr. 138/1999, instanţa a reţinut în mod greşit că reţinerea impozitului din ajutorul neimpozabil în temeiul art. 23 lit. b) din OG nr. 73/1999 s-au calcularea acestuia în funcţie de solda lunară netă sunt nelegale, deşi în discuţie erau ajutoarele calculate pe baza soldei brute;
- în cauză nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999 deoarece plăţile compensatorii şi ajutoarele la care au dreptul reclamanţii au fost stabilite în raport de solda brută din ultima lună de activitate în conformitate cu dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999;
- că din economia dispoziţiilor legale menţionate rezultă că sunt scutite de impozit pe venit „sumele reprezentând plăţile compensatorii, calculate pe baza soldelor lunare nete, acordate cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de reducere şi restructurare, precum şi ajutoarele stabilite în raport cu soldele lunare nete, acordate acestora la trecerea în rezervă sau direct în retragere. per a contrario nu sunt scutite de impozit acele plăţi compensatorii calculate în raport cu solda lunară brută, cum este cazul în speţă;
- soluţionând litigiul de faţă instanţele au făcut o vădită confuzie între venitul net din salarii şi solda netă;
- ajutoarele prevăzute de Legea nr. 138 din 1999 nu se identifică cu cele prevăzute de art. 5 lit. a) din OG nr. 73/1999 întrucât ajutoarele militarilor sunt venituri asimilate salariului iar nu indemnizaţii cu destinaţie specială ce reprezintă forme de sprijin acordate celor aflaţi în nevoie de natura celor enumerate în Normele metodologice privind punerea în aplicare a OG nr. 73/1999 aprobate prin HG nr. 1066/1999.
Recursul în anulare este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Reclamantul P.V., ofiţer activ în cadrul Ministerului Apărării Naţionale a fost trecut în rezervă începând cu data de 31 martie 2000 prin ordinul nr. 45 din 3 martie 2000.
La data trecerii în rezervă reclamantul a beneficiat de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară brută şi cu vechimea efectivă de militar la data pensionării, reclamantul nu a beneficiat de plăţi compensatorii întrucât a fost trecut în rezervă la limită de vârstă în grad.
În cauză reclamantul P.V. nu a contestat modul de calcul a sumelor încasate ci faptul că acestea au fost supuse impozitării în condiţiile OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit şi a HG nr. 1066/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr. 73/1999, iar instanţele au apreciat că reclamantul nu datorează vreo sumă de bani cu titlu de impozit.
O atare soluţie este greşită.
Astfel, deşi este real că potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută, acest text trebuie raportat la dispoziţiile art. 5 din OG nr. 73 din 27 august 1999 privind impozitul pe venit şi respectiv HG nr. 1066 din 24 decembrie 1999 care deşi confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.
Or, faţă de împrejurarea că însăşi Legea nr. 138/1999, se referă la salarizarea personalului militar şi la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat apare cu evidenta că veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în condiţiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariaţi şi prin urmare sunt supuse impozitării în condiţiile OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit.
Că este aşa o confirmă şi normele metodologice pentru aplicarea OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, aprobate prin HG nr. 1066/1999 care referindu-se la prevederile art. 5 din ordonanţă, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt supuse impozitării.
Din enumerarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozate vizează exclusive forme de sprijin cu destinaţie specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soţiilor celor care satisfac stagiul militar obligatoriu; ajutorul social acordat potrivit legii; ajutorul de urgenţă acordat de guvern şi de primari în situaţii de necesitate; ajutorul de înmormântare şi altele.
Textul menţionat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută şi prin urmare aceste ajutoare fiind de natură salarială şi având ca bază de calcul solda brută, se impozitează ca orice venit brut.
De altfel, art. 86 din OG nr. 73/1999 cuprinde expres dispoziţia conform căruia se abrogă orice prevederi contrare menţionatei ordonanţe, ceea ce confirmă odată în plus intenţia legiuitorului de a nu impozita aceste categorii de ajutoare.
Faţă de cele ce preced, recursul în anulare se priveşte ca fondat şi urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile pronunţate în cauză şi va fi respinsă acţiunea reclamantului P.V.
Văzând şi dispoziţiile art. 4042 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr. 1263 din 16 mai 2002 a Tribunalului Constanţa, secţia civilă, şi a sentinţei civile nr. 3849 din 26 februarie 2002 a Judecătoriei Constanţa.
Casează hotărârile atacate şi în fond respinge acţiunea formulată de reclamantul P.V..
Conform art. 4042 C. proc. civ. admite cererea formulată de Ministerul Apărării Naţionale şi dispune restabilirea situaţiei anterioare prin întoarcerea executării.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 242/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2381/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... → |
|---|
