ICCJ. Decizia nr. 2395/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2395
Dosar nr. 2821/2003
Şedinţa publică din 25 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1 din 7 ianuarie 2003, Tribunalul Vâlcea a admis acţiunea introdusă de reclamanţii R.A., P.M. şi P.I. împotriva pârâtelor SC T. SA Rm. Vâlcea şi A.P.A.P.S. şi le-a obligat pe acestea să emită decizie sau dispoziţie motivată în sensul art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 sau să facă reclamanţilor o ofertă de restituire în echivalent conform art. 27 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege cu obligarea fiecărei pârâte la plata a 200.000 lei cu titlu de daune cominatorii de la data introducerii cererii până la executarea obligaţiei de a face.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că reclamanţii au notificat-o pe prima pârâtă (Notificarea nr. 31 din 5 februarie 2002, Biroul Executorului Judecătoresc G. Rm. Vâlcea), solicitând restituirea în natură a unui teren în suprafaţă de 4162 mp, situat în Rm. Vâlcea, că pârâta notificată a invocat prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001 şi a transmis notificarea către A.P.A.P.S. Craiova. La rândul său aceasta a trimis notificarea în cauză spre soluţionare A.P.A.P.S. Bucureşti, dar nici una din pârâte nu s-a conformat dispoziţiilor imperative ale legii de a soluţiona notificarea prin emiterea unei decizii sau dispoziţii motivate, deşi a expirat termenul de 60 de zile prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta A.P.A.P.S., care a susţinut, printre altele, că termenul de 60 de zile nu s-a împlinit, întrucât reclamanţii nu au depus în condiţiile legii actele doveditoare ale dreptului de proprietate.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia civilă nr. 33/A din 13 martie 2003, a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa în sensul că a respins ca prematură acţiunea.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că termenul de 60 de zile prevăzut prin art. 23 alin. (1) şi art. 28 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nici nu a început să curgă împotriva pârâtelor, deoarece reclamanţii nu au făcut dovada depunerii dovezilor privind dreptul de proprietate al autorilor lor şi a calităţii acestora de moştenitori.
Astfel că, a stabilit curtea de apel, în momentul de faţă nu s-a născut încă obligaţia pârâtelor de a răspunde notificării reclamaţilor, acţiunea lor fiind prematură.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanţii.
Ei au susţinut că instanţa a acordat ce nu s-a cerut, deoarece a desfiinţat în tot sentinţa, sentinţă care nu a fost apelată de către pârâta SC T. Rm. Vâlcea, în prezent SC A.T. SA şi că instanţa a încălcat grav principiul disponibilităţii, potrivit căruia această a doua pârâtă avea posibilitatea să apeleze sau nu hotărârea de fond.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea introductivă reclamanţii au solicitat obligarea pârâtelor la emiterea unei decizii sau dispoziţii motivate cu privire la notificarea ce le-a fost adresată, notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, privind imobilul, teren în suprafaţă de 4160 mp situat în Rm. Vâlcea.
Din actele depuse în recurs atât de recurenţi cât şi de intimaţi rezultă că după pronunţarea deciziei recurate, intimata A.V.A.S. a emis Decizia nr. 216 din 12 decembrie 2004 prin care a fost soluţionată notificarea în cauză, în sensul că solicitarea reclamanţilor de restituire în natură a terenului a fost respinsă.
Din cele de mai sus rezultă că au fost îndeplinite pretenţiile reclamanţilor, acţiunea acestora rămânând practic fără obiect.
În consecinţă, recursul se va respinge ca nefondat.
Mai mult, tot din actele depuse în recurs rezultă că între aceleaşi părţi a mai existat un proces, reclamanţii solicitând obligarea pârâtelor să emită decizie de restituire în natură a aceluiaşi imobil-teren sau obligarea acestora la emiterea unei oferte de despăgubiri prin echivalent. Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr. 459 din 22 aprilie 2004 a admis acţiunea faţă de A.P.A.P.S. pe care a obligat-o să emită decizie sau dispoziţie cuprinzând valoarea şi modalitatea măsurilor reparatorii pentru terenul în litigiu şi a respins acţiunea faţă de SC A.T. S.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea apelului declarat de A.P.A.P.S. de către Curtea de Apel Piteşti prin Decizia civilă nr. 1871/A din 23 septembrie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de R.A., P.I., P.M. împotriva deciziei civile nr. 33/A din 13 martie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2451/2003. Civil. Anulare brevet inventie.... | ICCJ. Decizia nr. 2396/2003. Civil. LEGEA 10/2001. Recurs → |
|---|
