ICCJ. Decizia nr. 2438/2003. Civil. Contestatie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2438
Dosar nr. 6208/2003
Şedinţa publică din 25 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 21 august 2003 contestatorii B.I. şi B.M. au contestat în contradictoriu cu intimaţii M.B., B.L., L.B., C.T., B.C., Comisia Locală Perieni pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi Comisia judeţeană Vaslui pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, executarea sentinţei civile nr. 5901 din 30 august 2001 pronunţată de Judecătoria Bârlad şi a deciziei civile nr. 999 din 14 noiembrie 2001 pronunţată de Tribunalul Vaslui solicitând anularea formelor de executare emise în temeiul acestor hotărâri judecătoreşti.
Prin sentinţa civilă nr. 2105 din 18 septembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Bârlad s-a admis contestaţia la executare formulată de B.I. şi B.M. şi s-a constatat perimată executarea silită pornită la cererea creditoarei M.B. Ca urmare s-a dispus anularea somaţiei de plată nr. 96 din 30 iulie 2003 emisă de executorul judecătoresc G.A.
A fost respinsă cererea contestatorilor pentru suspendarea executării silite iar intimata M.B. a fost obligată să le plătească acestora cheltuieli de judecată în sumă de 526.640 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 26 aprilie 2002, creditoarea M.B. a solicitat executorului judecătoresc G.A. executarea silită a sentinţei civile nr. 5901/2001 a Judecătoriei Bârlad, în sensul obligării debitorilor B.I. şi B.M. la plata sumei de 5.753.000 lei cheltuieli de judecată prevăzute în titlul executor plus cheltuieli de executare.
Prin încheierea din data de 9 mai 2002 pronunţată de Judecătoria Bârlad s-a încuviinţat executarea silită a sentinţei civile nr. 5901/2001 a Judecătoriei Bârlad.
Pentru executarea obligaţiei din titlul executoriu, executorul judecătoresc G.A. a emis somaţia de plată nr. 96 din 30 iulie 2003 .
Din dosarul de executare, ataşat contestaţiei de faţă, instanţa a constatat că somaţia de plată nr. 96 din 30 iulie 2003 a fost emisă după trecerea unui termen mai mare de 6 luni de la împlinirea oricărui act de executare, ultimul act de executare fiind procesul-verbal din 23 iulie 2002 întocmit de executorul judecătoresc.
Având în vedere art. 389 alin. (1) C. proc. civ. şi reţinând că somaţia de plată a fost emisă după trecerea unui termen de un an de zile de la ultimul act de executare, instanţa a constatat perimată executarea silită.
Potrivit art. 319 C. proc. civ., instanţa a dispus anularea formelor de executare, respectiv anularea somaţiei de plată nr. 96 din 30 iulie 2003 emisă de executorul judecătoresc.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea M.B.
Analizând cerinţele de formă ale cererii în conformitate cu art. 3021 C. proc. civ., modificat şi completat de OUG nr. 58/2003 şi în temeiul art. 308 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu recursul creditoarei la data de 5 februarie 2004.
Intimaţii B.I. şi B.M. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.
Recurenta susţine în esenţă că hotărârea judecătorească este nelegală deoarece din dosarul de executare rezultă că executorul judecătoresc a întocmit atât procesul-verbal din 23 iulie 2003 cât şi procesul-verbal de situaţie a imobilului din data de 13 mai 2003 de care se face vorbire chiar în conţinutul somaţiei de plată nr. 96 din 30 iulie 2003. Faţă de aceste acte de executare s-ar fi putut constata că nu este perimată executarea, dar nu a fost atent studiat dosarul de executare.
Recursul declarat va fi respins ca nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Art. 389 alin. (1) C. proc. civ. prevede că „dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei" iar art. 391 C. proc. civ. prevede că „încălcarea dispoziţiilor art. 384, art. 385, art. 387 şi art. 389 atrage anularea executării".
În cauza de faţă, instanţa de fond a reţinut în mod judicios că recurenta creditoare a cerut executarea silită executorului judecătoresc la data de 26 aprilie 2002 iar prin încheierea din data de 9 mai 2002 pronunţată de Judecătoria Bârlad s-a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu sentinţa civilă nr. 5901/2001 a Judecătoriei Bârlad.
Executorul judecătoresc G.A. a întocmit la data de 23 iulie 2002 un proces-verbal din care rezultă că s-a deplasat la domiciliul debitorilor B.I. şi B.M. care lipseau de acasă.
După întocmirea acestui proces-verbal din 23 iulie 2002 nu există în dosarul de executare vreun alt act emis de executor decât somaţia de plată nr. 96 din 30 iulie 2003, emisă la peste un an de zile de la ultimul act de executare.
Într-adevăr, în somaţia de plată executorul face referire la un proces-verbal de situaţie încheiat la 13 mai 2003, dar acest act nu există în dosarul de executare.
Aşa fiind, legal instanţa de fond a considerat perimată executarea silită şi a anulat somaţia de plată statuând că recurenta-creditoare poate face o nouă cerere de executare în termenul de prescripţie a executării silite când se va emite o nouă somaţie de plată.
Faţă de cele ce preced şi în baza art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea M.B.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea M.B. împotriva sentinţei civile nr. 2105 din 18 septembrie 2003 a Judecătoriei Bârlad, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2439/2003. Civil. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 243/2003. Civil. COTESTATIE ANULARE DECIZIE... → |
|---|
