ICCJ. Decizia nr. 2562/2003. Civil. Lg. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2562
Dosar nr. 4138/2003
Şedinţa publică din 30 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Iaşi, reclamanta K.M. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Iaşi, solicitând anularea dispoziţiei nr. 1827 din 18 octombrie 2002 a Primăriei Municipiului Iaşi şi obligarea pârâtei la restituirea în natură a imobilului situat în Iaşi.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că prin actul de vânzare-cumpărare nr. 047339 din 17 noiembrie 1938, părinţii săi L.F. şi L.R. au devenit proprietarii imobilului din litigiu, iar Decretul-lege de românizare a proprietăţilor evreieşti nr. 842/1941 i-a deposedat de imobilul proprietatea lor.
S-a adresat Primăriei Municipiului Iaşi prin notificare şi a solicitat restituirea în natură a imobilului, iar prin Decizia nr. 1827 din 18 octombrie 2002, cererea i-a fost respinsă.
Prin sentinţa civilă nr. 4 din 8 ianuarie 2003 a Tribunalului Iaşi se respinge acţiunea formulată de reclamanta K.M., în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Iaşi, reţinându-se că s-a cerut restituirea în natură în temeiul Legii nr. 10/2001, iar imobilul a fost preluat anterior datei de 6 iulie 1945, astfel că dispoziţiile Legii nr.10/2001 nu se pot aplica.
Prin Decizia nr. 47 din 18 iunie 2003 Curtea de Apel Iaşi a respins apelul formulat de reclamantă, reţinând, ca legală şi temeinică sentinţa Tribunalului pe care o păstrează.
Împotriva deciziei mai sus menţionate a declarat recurs reclamanta K.M., reiterând criticile din apel şi arătând, în esenţă, că este moştenitoarea autorilor ei care au fost proprietari, iar imobilul preluat de stat în anul 1941 prin Decretul-lege nr. 842/1941 trebuie să fie restituit în natură pe baza Legii nr. 10/2001.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001 fac obiectul aplicării acestei legi, numai imobilele preluate abuziv de stat sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite.
Analizând actele şi lucrările dosarului rezultă că imobilul din litigiu proprietatea autorilor reclamantei a fost preluat de stat în temeiul Decretului-lege nr. 842/1941.
Astfel în mod corect instanţele au respins acţiunea reclamantei având în vedere că preluarea imobilului a avut loc fără nici un echivoc anterior datei de 6 martie 1945, ceea ce face ca dispoziţiile Legii nr. 10/2001 să nu fie aplicabile situaţiei imobilului din litigiu.
Constatând că hotărârile pronunţate sunt legale se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta K.M., împotriva deciziei civile nr. 47 din 18 iunie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2639/2003. Civil. Succesiune. Recurs în anulare | ICCJ. Decizia nr. 2599/2003. Civil. Actiune în constatare.... → |
|---|
